Campioana liniștii
A luat titlul CFR Cluj, cu emoții, dar l-a luat, așa cum am anticipat aici, când am scris deunăzi că FCSB a pierdut ultimul tren. Practic, s-a întâmplat ceea ce era de presupus că se va întâmpla, în condițiile în […]
A luat titlul CFR Cluj, cu emoții, dar l-a luat, așa cum am anticipat aici, când am scris deunăzi că FCSB a pierdut ultimul tren. Practic, s-a întâmplat ceea ce era de presupus că se va întâmpla, în condițiile în care CFR n-a însemnat însă echipa cea mai valoroasă. Și nici n-a practicat fotbalul cel mai spectaculos.
În schimb, a avut cadență, constanță, măsură. S-a dovedit, cum să zic?, mai egală cu ea însăși, mai echilibrată. Realistă, pragmatică, oglinda lui Dan Petrescu, tehnician pe cât de zbuciumat, pe atât de exigent. El i-a determinat pe băieții lui să lupte până la sacrificiu și să spere până la disperare. Paradoxal, cel mai agitat antrenor din Liga 1 a reușit să transmită mai multă liniște, mai mult calm decât toți confrații săi.
În ciuda faptului că a beneficiat de o calitate în plus, urmarea unor transferuri costisitoare, FCSB a acționat, câteodată, împotriva intereselor ei. Și-a dat, îmi cer iertare pentru expresie, cu stângul în dreptul de câte ori patronul s-a băgat peste antrenori și peste jucători.
Pe care adesea i-a amenințat, uneori i-a jignit și mereu i-a deranjat. Asta a băgat zâzanie în vestiar. Acest al treilea eșec suferit de roș-albaștri la potou vine să demonstreze că unde nu-i ordine, nu-i disciplină și nu-i respect se ajunge anevoie la performanță. Sau nu se ajunge deloc.
Vom mai comenta acest final dramatic de stagiune, tranșat în minutul 90. Până atunci, să realizăm încă o dată că oamenii sunt cei care joacă fotbal, nu investițiile și nici salariile. Iar vorbele de clacă, nici atât.