Pagubă dublă

Să nu se supere Alibec, în talentul și steaua căruia încă mai cred, însă nu mai poate arunca vina pe nimeni

Meciul de sâmbătă dintre Viitorul și FCSB a infirmat din nou teoria conform căreia cele două echipe s-ar servi reciproc. Că nașul Gică i-ar da finului Gigi sau invers, vă sunt cunoscute scenariile. De data asta, împărțindu-și reprizele, cele două și-au împărțit și punctele, ceea ce trebuie să fi nemulțumit ambele părți. Deoarece atât gazdele, cât și oaspeții aveau nevoie de victorie ca de aer. Dobrogenii ca să nu mai aștepte să ia Craiova Cupa României pentru a le lăsa liber în Europa League, bucureștenii ca să-și lărgească drumul către titlu. Cum s-a terminat nedecis, se poate spune că fiecare tabără a pierdut două puncte.

O repriză a existat pe teren doar Viitorul, FCSB făcând cele mai slabe 45 de minute din actualul sezon. E drept, băieții lui Hagi au efectuat un presing vigilent și, pasând cu dezinvoltură, au stăpânit autoritar centrul terenului. Logic, au înscris prin Vînă și Gavra goluri spectaculoase. Dar și adversarii, cu o apărare-șvaițer și o linie mediană bramburită, le-au înlesnit misiunea. În fața unui FCSB anesteziat, Viitorul a trecut pe lângă mărirea diferenței, bară Cicâldău și tot el „cap” peste dintr-o poziție ideală.

Astfel, în loc să se încheie 3-0 ori chiar 4-0, repriza s-a terminat numai 2-1, încă o dovadă că fotbalul îi pedepsește pe risipitori. În ultimul minut, a redus din handicap Man, mai degrabă cu noroc.

Cu Popescu și Alibec pe post de umbre ale jucătorilor din stagiunile precedente, dar și cu „centralii” Bălașa și Planici aerieni, liderul Ligii 1 a scăpat totuși ușor. Dacă în ziua în care Alibec a mai irosit o ocazie să demonstreze că merită titularizat ajungi să reclami că Hagi îi folosește pe „celebrii” Vînă, Mățan și Ghiță, pe care i-a menajat contra rivalei CFR, înseamnă că lucrurile nu-s tocmai în regulă la, acceptați formularea lui Gigi, „echipa familiei Becali”. Chiar nu sunt.

Apropo, să nu se supere Alibec, în talentul și steaua căruia încă mai cred, însă nu mai poate arunca vina pe nimeni. I s-au oferit degeaba destule șanse să convingă. Deși refuz să-mi închipui că Dică (sau cine?!) îl introduce exclusiv spre a-l vinde mai repede, posibil ca asta să se și întâmple. Lipsa de încredere îl costă din ce în ce mai scump pe Denis, care vrea, care transpiră, dar nu mai poate. Pare un actor care primește din ce în ce mai puține roluri și riscă să-i întoarcă toți spatele.

Golul lui Man și schimbările de-acum obișnuite, Ov. Popescu și Alibec out, Teixeira și Gnohere in, au ajutat-o pe FCSB să reintre în meci. A egalat prin Budescu, care a transformat ca la carte, la păianjen, o lovitură liberă de la 20 de metri (acordată gratuit de „centralul” Bârsan, căci Mățan nu-l faultase pe Benzar!), apoi a condus jocul. Nu-i o figură de stil, dar am trăit senzația că echipele au schimbat la pauză tricourile între ele!

A venit rândul roș-albaștrilor să domine și să rateze, bară Teixeira, „bâlbâieli” ale lui Fl. Tănase și Budescu în situații clare. În plus, impresia că, egoiști, elevii lu Dică sunt mai interesați să iasă în evidență fiecare decât să se subordoneze echipei, efortului colectiv! Întrucât FCSB n-a mai insistat, epuizată, dar și mulțumită pe final, iar Viitorul s-a limitat să țină de minge, să tragă de timp, 2-2 trebuie socotit un rezultat corect. Echitabil.

El reprezintă însă, repet, o pagubă dublă, deși mai multe ar avea să-și impute FCSB, formația considerată mai valoroasă și, nu încape îndoială, mai experimentată. Cât va cântări acest egal ne vom lămuri curând.