Prețul iubirii

O spun cu părere de rău, dar niciuna dintre recentele reveniri în Liga 1 n-a produs rezultatul scontat.

Mă refer la Cr. Tănase, la Găman, la Prepeliță și la Torje, nu și la Ianis Hagi, un capitol special. Când unii chiar reamintesc de ciorba reîncălzită, într-o situație limită pare să se afle Gabi Torje. Cel mai tânăr dintre primii enumerați, acest enfant prodige, care a debutat în Divizia A la 16 ani și în echipa națională la 20, s-a reîntors la Dinamo după 6 sezoane și jumătate petrecute în Italia, Spania, Rusia și Turcia. Din păcate, n-a rupt gura târgului. Ba a și dezamăgit.

Așteptat cu speranță și întâmpinat cu entuziasm, mijlocașul de 1,67 m a reapărut pe 12 februarie 2018 în meciul câștigat de Dinamo la Chiajna, cu 4-3. A înscris pentru 3-1, după care treptat, parcă pe nesimțite, s-a stins ca lumânarea. A mai jucat în 6 partide (una de Cupă), dar numai în două a rămas pe teren 90 de minute.

În 3 a intrat titular, dar a fost înlocuit pe parcurs, așa că transferul lui de la Karabuk (unde l-a împrumutat Ahmat Groznîi, cu care are contract până în iunie 2019) nu poate fi socotit unul reușit. „Câinii” nădăjduiau că, grație experienței celui recomandat de 56 de prezențe în „națională”, vor atinge obiectivele asumate pentru primăvară: calificarea în play-off și cucerirea Cupei României. Spre tristețea fanilor, dacă nu spre furia acestora, Nistor et Comp. au ratat ambele ținte. Privitor la Torje, unii suporteri s-au grăbit să-l includă, chiar și înainte de termen, în categoria vedetelor expirate.

Din pricina randamentului slab, dar și, variantă sugerată de tânărul antrenor Florin Bratu, consecință a unei vieți nu tocmai sportive, cu excese nocturne și kilograme în plus, Torje s-a trezit scos nu doar din echipă, ci și din lot! N-a fost luat la Botoșani, unde Dinamo, deși în inferioritate numerică din minutul 51, a izbutit să învingă și să mai șteargă din rușinea cu Juventus. Spre lauda lui, Bratu n-a lăsat însă impresia că s-a supărat foarte rău pe Torje. Că a rupt-o definitiv cu acesta.

Declarația lui le-a mai închis gura celor care, amatori de bârfe și de intrigi, răspândiseră zvonul că Bratu și Torje au ceva de împărțit încă din perioada în care, colegi în cantonamentul „tricolorilor”, au locuit în aceeași cameră. „Gabi a greșit, dar a plătit pentru asta. Dar rămâne la dispoziția echipei, a clubului. Dacă săptămânile viitoare voi vedea o schimbare la el, va intra în planurile mele”, a afirmat Bratone. Altfel zis, depinde de Torje, exclusiv de el, să demonstreze că n-a terminat benzina la 28 de ani. Că mai are resurse, că nu s-a blazat.

Salut faptul că Bratu a refuzat să facă un caz din Torje și, eventual, să dea cu el un exemplu de autoritate. Mă bucur mai ales pentru jucător, deoarece știu că a ținut morțiș să se întoarcă în Ștefan cel Mare. În amintirea celor peste o sută de meciuri disputate în alb-roșu, dar și pentru galerie. Aproape că s-a certat cu agentul său, care a pledat ca Gabi, născut și lansat la Timișoara, să meargă la Poli, nu la Dinamo. În ciuda insistenței lui Cristea Opria, nu s-a lăsat convins.

Încă un amănunt. Ca să poată evolua pentru Dinamo, Torje a renunțat la 300.000 de euro, parte din cei 720.000 pe care îi datorează Karabuk și pentru care s-a adresat deja la TAS. Altfel, n-ar fi primit la timp cartea verde. Poate și pe alții, dar pe mine gestul lui chiar m-a impresionat, m-a pus pe gânduri. Fără să fiu cinic, știu că orice iubire costă, dar prețul plătit de Gabi mi se pare neobișnuit de mare chiar și într-o lume a fotbalului în care se învârt sume amețitoare.

Deoarece puțini ar fi procedat ca Torjinho, căci fiecare își cunoaște și își urmărește perseverent propriul interes, i-aș arăta mai multă răbdare celui în cauză. Mai multă înțelegere. E dificil că te adaptezi de la o echipă la alta, darămite dintr-un campionat în altul. Am dreptate?