Pe ochi frumoși

În alt plan, de notat că FRF l-a angajat pe Adrian Mutu, pe post de manager sportiv al reprezentativei, însărcinat cu relațiile externe.

Unii n-au înțeles sensul articolului meu de miercuri despre Mircea Lucescu. Mai degrabă au refuzat să-l înțeleagă, deși era ușor de sesizat problema. Care nu consta în faptul că turcii îl înjură pe Lucescu, n-au decât să-l înjure cât vor, ci în acela că îl înjură chiar românii! În ideea în care compatrioții lui îl pun la zid pe marele antrenor, îi contestă succesele și-l iau peste picior. Ceea ce nu surprinde prea tare deoarece nouă, locuitorilor din spațiul carpato-danubiano-pontic, ne stă în obicei să-i judecăm pe ceilalți cu asprime, iar pe noi înșine cu maximă îngăduință.

Încercată de unii, cu asta închei paranteza, comparația cu ce i s-a întâmplat aici neamțului Daum nu rezistă. Într-adevăr, Daum a fost luat în tărbacă de presă, inclusiv de Gazetă și de subsemnatul. I s-au reproșat rezultatele proaste, cele mai slabe din istoria modernă a „naționalei”, în general, ratarea timpurie a calificării la CM 2018. Dar s-au legat de el românii, nicidecum nemții săi. Dimpotrivă, aceștia l-au susținut.

La puține zile după sosirea lui Daum la București, GSP i-a cerut opinia venerabilului ziarist german Rainer Holzschuh de la Kicker, președinte al European Sports Media, organizație ce reunește importante publicații de profil ca Gazzetta dello Sport, A Bola, Onze Mondial și, evident, Kicker. Holzschuh nu și-a drămuit superlativele la adresa lui Daum. Din păcate, s-a înșelat el, cum aveam să ne înșelăm și noi, dar esențial e că neamțul nu s-a repezit să-i scoată ochii unuia de-ai lui. Stilul respectiv rămâne specialitatea casei la români.

În alt plan, de notat că FRF l-a angajat pe Adrian Mutu, pe post de manager sportiv al reprezentativei, însărcinat cu relațiile externe. Un fel de, să-i zicem, ambasador, căci ministru ar fi prea mult spus. Mutu, 38 de ani, 77 de selecții, cogolgeter al „naționalei” alături de Hagi cu 35 de goluri, se înscrie pe o listă de federali, altfel scurtă, proveniți din fenomen. Pe ea mai figurează, cu roluri mai ales decorative, ex-internaționalii Belodedici, Vlădoiu, Țicleanu (reîntors din Qatar), Geolgău și alții. Ei alcătuiesc suita care-l însoțește pe președinte când împarte cupe și diplome laureaților unor competiții județene desfășurate când la Botoșani, când la Timișoara, pe unde umblă Burleanu în campanie electorală. Campanie deghizată. Omul dăruiește în stânga și-n dreapta că doar nu dăruiește de la el.

Președintele declara deunăzi că aducerea lui Mutu nu constituie o lovitură de imagine, ce ar fi însemnat, pasămite, cooptarea lui Rodion Cămătaru în Comisia Tehnică, for prezidat din luna februarie de Mihai Stoichiță. Mă îndoiesc că Burleanu are dreptate în privința lui Cami, întrucât (scuze) acesta n-a lucrat niciodată ca antrenor. Remarc însă că sunt tot mai numeroși oamenii din fotbal care-și găsesc loc în organigrama FRF.

Afirm că Burleanu a făcut aceste mișcări gândindu-se la interesul său personal, la binele lui. Dac-ar fi urmărit progresul fotbalului, ar fi căutat să schimbe ceva în 3 ani de președinție (până la numirea lui Stoichiță) și n-ar fi așteptat apropierea alegerilor din martie 2018. Vreme de 3 ani și ceva, el și trupeții care-i compun chiar și bălmăjelile de pe Facebook au tăiat, au spânzurat și au golit vistieria, pentru ca brusc, peste noapte, să realizeze că e nevoie și de competențe, nu doar de prietenii închegate la Cotroceni și pe ochi frumoși! Mai bine mai târziu decât niciodată, vorba e veche. Posibil să fie însă prea târziu pentru Burleanu Band, vom vedea.