Mai catolici decât Papa?!
Nu-i însă drept să zăbovim numai asupra cusururilor echipei după o partidă în care aceasta a arătat și calități. A avut atitudine, dăruire
Corect e să recunoaștem că „naționala” n-a strălucit la Copenhaga. Chiar dacă n-a mai făcut jocul posomorât din perioada Daum, n-a impresionat. Caseta tehnică a meciului nu minte: posesie 64 la sută pentru 36, 13-8 ocazii de gol, 8-0 cornere, 512-216 pase reușite etc, toate în favoarea gazdelor.
La fel de adevărat e că arbitrii le-au refuzat acestora un gol valabil în minutul 37, când Bendtner a fost semnalizat aiurea în ofsaid. Trebuie ținut cont și de faptul că, în ciuda câtorva erori comise de apărarea noastră, fruntaș căpitanul Chiricheș, am primit un singur gol, și acela din penalty! Nu-i lesne de acuzat o ofensivă care, deși a mai greșit, a rezistat, inclusiv în inferioritate numerică.
Ar mai fi de notat că Fl. Andone a dezamăgit din nou, Băluță s-a agitat degeaba, Budescu n-a mai încântat ca în partida cu Kazahstan, iar Cr. Ganea a clacat fizic și psihic. Pentru că nu-i permis, mă refer la fundașul stânga, să încasezi două cartonașe galbene în decurs de 4 minute și să-ți lași echipa jumătate de oră cu un om mai puțin! La asemenea nivel, e inadmisibil. De neconceput.
Din nou sub așteptări, Fl. Andone nu mai poate fi cauționat. Nimic de zis, se zbate, transpiră. E sârguincios și insistent, faultează la o fază din două, dar rareori îi iese ceva, dacă îi iese vreodată! Logic că un vârf împins care a marcat un singur gol în 19 meciuri n-are cum emite pretenții. Și totuși, greu de înțeles, aidoma predecesorului său, Contra l-a preferat pe atacantul lui Deportivo unui mai periculos Keșeru, mai eficient. Să fie vorba despre admirația tânărului selecționer pentru LaLiga, în care a activat un deceniu? Ar fi o explicație, dar nu foarte convingătoare.
Rămas fără Benzar, Pintilii, Chipciu și B. Stancu, indisponibili din varii motive, Contra a început cu Hoban și cu Deac, pe care i-a păstrat până la fluierul final. A demontat astfel teoria abracadabrantă că, mânat de sentimente anti-FCSB, nu i-a introdus cu kazahii pe cei doi clujeni, primul de aproape 35 de ani. Evident, celălalt de peste 31, ca să nu-i obosească înaintea duelurilor din Liga 1, o prostie fără margini! Spre lauda lor, veteranii s-au descurcat excelent, peste coechipieri. E de discutat, dar opinez că la orice jucător se cuvine luată în considerare vârsta din teren, nu din buletin. Deoarece fotbalul se joacă în prezent, „naționala” trebuie să strângă cei mai în formă jucători din momentul respectiv, indiferent de etatea lor.
Nu-i însă drept să zăbovim numai asupra cusururilor echipei după o partidă în care aceasta a arătat și calități. A avut atitudine, dăruire. A închis riguros spațiile și, cu liniile sus, a răspuns dominării daneze cu un presing avansat, susținut. Chiar a izbutit să înscrie fiind în inferioritate, ba încă dintr-o fază lucrată, nu fixă. Nu afirm, Doamne ferește!, că Guriță e Mourinho ori Guardiola, urmașul lui Ferguson, ceea ce nu mă împiedică să întreb când a mai salvat România un rezultat în deplasare cu un om mai puțin și în fața unui adversar cotat superior? Zău dacă-mi aduc aminte, recent însă nu.
Să nu trecem ușor peste amănuntul că în ultimele minute, deși echipa era în 10, Contra a decis să forțeze. L-a trimis în atac pe Țucudean lângă Keșeru, iar îndrăzneala i-a fost răsplătită. Iată de ce nu mi se pare normal să fim noi mai catolici decât Papa și să batem monedă doar pe slăbiciuni, doar pe minusuri! Pentru că a dat semne încurajatoare, vă propun să-i acordăm un plus de încredere lui Contra. Să-l criticăm când e cazul, dar fără exagerări.