Autocarul cu muzică
În final, Contra i-a indus în eroare pe toți, inclusiv pe ziariști.
A sugerat că va folosi rezervele împotriva Kazahstanului ca să păstreze titularii pentru meciul mai dificil cu Danemarca de duminică, dar s-a răzgândit. Așa că joi n-a mai produs decât un debut din 4 posibile. L-a introdus pe Al. Ioniță II din minutul 80. În rest, a apelat la jucători verificați și l-a preferat pe Fl. Andone lui Keșeru.
Evident că noul selecționer a dorit morțiș să înceapă cu dreptul și, spre lauda lui, a reușit. Primind din neastâmpărul lui Contra, din ardoarea acestuia, „tricolorii” s-au dovedit mai activi decât în vremea lui Daum, mai implicați. Atacând repede și direct, exploatând inteligent benzile, ei au obținut o victorie clară, indiscutabilă. În măsura în care a pus probleme la Astana, unde s-a terminat 0-0, același adversar n-a contat la Ploiești.
La capitolul plusuri trebuie adăugată pofta de joc a băieților noștri, vecină uneori cu entuziasmul. Astfel am văzut ambiție și angajament, deși nici echipa, nici așezarea n-au diferit radical de cele din mandatul lui Daum. S-a modificat însă abordarea, atitudinea. Chiricheș et Comp. au regăsit plăcerea de a juca, ba și de a juca împreună. „M-am bucurat de fotbal”, va declara Budescu, iar Keșeru l-a completat: „A contat și faptul că am jucat cu inima”.
Să nu ne închipuim însă că, odată cu plecarea lui Daum, lotul s-a îmbogățit peste noapte cu 4-5 superstaruri. Nu. Cu câteva excepții, Contra a apelat la jucătorii rulați și de predecesorul său, atât că aceștia au fost mai montați. Mai deciși. Pe de altă parte, nici să nu ne amăgim că am îngenuncheat cine știe ce adversar. În fond, am dominat și am învins Kazahstanul, locul 126 în clasamentul FIFA, ierarhie în care „naționala” kazahă e devansată, printre altele, de cele din Malawi, Oman, Rwanda ori Madagascar! În rankingul mondial, Luxemburg ocupă un onorabil loc 101, ceea ce spune destul. Ca atare, să așteptăm confruntarea de la Copenhaga și apoi să cântărim.
Cum Budescu a înscris golurile 1 și 2, iar Keșeru pe al treilea, reiese că aceștia, ignorați de Daum atât la „dubla” Polonia-Chile din iunie, cât și la Armenia-Muntenegru din septembrie, i-au dat cu tifla tehnicianului german. Mai ales Budescu, sclipitor la Ploiești. Zadarnic a insistat presa, subsemnatul chiar a obosit, că Budescu și Keșeru trebuie neapărat convocați, că n-au cum să lipsească, Daum a ținut-o pe-a lui. Că primul e supraponderal și nu coboară în apărare, că „bulgarul” marchează la Ludogoreț, dar e ajutat de colegii brazilieni, iar asta într-un campionat care nu-l impresiona pe „magul” născut în RDG.
În sfârșit, noroc că am scăpat de Daum, selecționerul cu cel mai mare salariu din istoria reprezentativei noastre, dar și, să mă ierte urechiștii care l-au aplaudat, cu cele mai proaste rezultate. Adus ca să schimbe mentalitatea, el n-a schimbat nimic. Zero. A izbutit doar să îngroape „naționala”, să piardă lamentabil cursa pentru CM 2018.
Bizar e, să nu zic penibil, că „specialiștii” care ne-au pricopsit cu Daum nu-și pun cenușă în cap și nu-și cer scuze că au distrus o întreagă campanie. Nu se simt complici la un mare rău, la o gafă de proporții. Ca și când n-ar fi vinovați, federalii nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase! Se fac că plouă, de parcă Daum ar fi ajuns în România de capul lui, nu poftit de ei și întâmpinat pe covorul roșu cu tobe și trâmbițe. Venise Mesia și noi, muritorii de rând, nu aflaserăm! Tupeiști, Burleanu și aghiotanții lui se îmbulzesc să-l tămâieze pe Contra: „a pus muzică în autocar”, „a creat o echipă determinată” etc. Prea se cred deștepți oficialii respectivi, lumea s-a lămurit însă de ce-s în stare. De foarte puțin.