Sfertul gol al paharului
E treaba lui Gigi Becali să susțină, cum a făcut-o după întâlnirea Lugano-FCSB, 1-2, că "pentru mine portarul nu contează!".
Fiecare vede ce vrea și gândește cum poate. E însă aberantă afirmația aceluiași personaj că „Niță n-a avut ce apăra joi seara!”, din moment ce portarul în discuție a izbutit câteva intervenții providențiale. El și-a salvat echipa în minutul 62, când a reușit, la 1-1, să respingă șutul lui Bottani, scăpat singur. Ocazie imensă, monumentală. Dacă Steaua ar fi primit gol în faza respectivă, misiunea ei de a învinge ar fi devenit infinit mai dificilă. A salvat-o însă, am repetat intenționat cuvântul, îngerul ei păzitor.
După ce a surprins neplăcut faptul că Daum l-a chemat rar la lot pe Niță, pare posibil ca noul selecționer să procedeze la fel. Cum Contra i-a convocat pentru Kazahstan și Danemarca pe „străinii” Tătărușanu, Pantilimon și Lobonț, e greu de crezut că el va apela și la al patrulea portar. Ca și alții, n-am nimic împotriva lui Lobonț. Acesta a dovedit mereu calități de motivator, acceptați termenul! Într-un vestiar copleșit de frustrări, cum e de la o vreme al „tricolorilor”, un tip simpatic și experimentat ca Lobby, capabil să mobilizeze, e oricând binevenit. Pentru atmosferă, pentru moral.
Aducerea unuia care va împlini 40 de ani în ianuarie 2018 și care n-a mai apărat într-un meci oficial la AS Roma din 26 mai 2013 n-ar trebui să blocheze prezența unui portar mai tânăr. Fie el Silviu Lung jr. ori Florin Niță. Ca să fiu mai clar, în măsura în care Contra a hotărât să-l convoace pe Lobonț, rațiunile lui fiind lesne de înțeles, atunci nu cumva logic era mai normal să-l includă în colectivul tehnic, nu pe lista portarilor? Să nu se supere Contra, întreb, nu dau cu parul.
Întors la meciul din Elveția, sunt de acord cu Becali când zice că Lugano e o formație modestă. „Mai slabă chiar și decât Dinamo”, completa el din dorința de a fi ironic. Evident, fără noimă. Și totuși, această echipă limitată, locul 10 din 10 în campionatul Țării Cantoanelor, a dominat-o pe Steaua o repriză, ba a și condus-o la pauză! Dar nu pentru că ar fi rupt ea gura târgului, ci pentru că a jucat Steaua mocăit, șters, la alibi. Cu un Popescu – „Lampard” în contratimp și cu un cuplu de „centrali” vulnerabil, căci Bottani s-a plimbat de câteva ori nestingherit pe bulevardul dintre Bălașa și Planici, trupa lui Dică a suferit intens. Dacă punem la socoteală și bara lui Mariani din minutul 40, reiese că FCSB chiar a mers pe sârmă încinsă.
Noroc că intrarea lui Man și golul de autor al lui Budescu au modificat aspectul partidei după pauză, direcția acesteia. Profitând de trecerea lui Teixeira în centru, idee inspirată a băncii tehnice, Steaua s-a instalat la cârma confruntării și a rămas acolo până la final. Așa a obținut o victorie meritată, care însă n-ar trebui să șteargă cu buretele slăbiciunile din repriza întâi, scăderile, minusurile. A le pomeni nu înseamnă a cârcoti, nici vorbă de așa ceva. În condițiile în care rezultatul primează, iar cel de la Lucerna o recomandă pe Steaua pentru primăvara europeană, e obligatoriu să privim și sfertul gol al paharului. Ziariștii nu sunt și nici nu trebuie să fie suporteri, nu uitați asta!
Deoarece toată lumea l-a lăudat pe Dennis Man, nu mai am ce adăuga despre puștiul de la care au pornit ambele goluri ale bucureștenilor. Notând că Man, născut în 1998, a schimbat fața meciului, Cristi Geambașu i-a sfătuit pe cei ce n-au tineri să-și cumpere. Îndemn de ascultat, cu observația că Fl. Coman, intrat pe parcurs în Elveția, dar anonim, a împlinit recent tot 19 ani, din care motiv apreciez că valoarea și forma decid înaintea vârstei. Iar lui Man, nu mi-o luați în nume de rău, cred că îi trebuie mai mult decât o repriză strălucită. El e dator cu o carieră.