Datul pe după cireș

Deși opinia publică îl presează să se retragă, președintele FRF n-aude și nu vede.

Dimpotrivă, e tot mai tupeist și din ce în ce mai agresiv. Când 72 la sută dintre subiecții sondajului de pe gsp.ro îi solicită demisia, 12.500 de persoane din peste 17.000 până vineri la amiază, Burleanu joacă la intimidare. Făcând pe niznaiul, el declară „N-am motive să demisionez”. Până la un punct, atitudinea poate fi înțeleasă deoarece câinele nu pleacă de la măcelărie. Unde sunt oase de ros, Grivei e primul.

Burleanu devine însă de neînțeles chiar și pentru anturajul lui în clipa în care, fără să roșească, afirmă „Nu vă pot spune dacă Daum ar trebui să continue sau nu”. Să-mi fie cu iertare, dar întreb ce să mai fi comis selecționerul, pe lângă ratarea rușinoasă a calificării la CM 2018, încât șeful lui și al Casei Fotbalului să-și formeze un punct de vedere?! Să bată un jucător, că pe adversari tot nu i-a bătut, să arunce în aer Federația, ce să-l fi determinat pe Burleanu să se dezică de Catastroph Daum?! Sau măcar să-și facă o părere, fie ea albă ori neagră?!

În oportunismul lui, ca să evit cuvântul lașitate, președintele FRF pasează responsabilitatea privind viitorul neamțului către Comisia Tehnică. De parcă aceasta, nu el, l-ar fi adus pe Daum la „națională” și l-ar fi întâmpinat cu flori în gară. Modul de a arunca pisica în curtea altora pentru ca, eventual, s-o rupă aceștia în două îi caracterizează pe cei fără personalitate, fără coloană vertebrală. Pe oportuniști, pe fricoși.

Altfel spus, dându-se pe după cireș, Burleanu s-a ascuns în spatele forului condus de Stoichiță, unul pe care nu l-a întrebat nimic, nici de sănătate, atunci când el și trupeții lui l-au ridicat în scaun pe Daum. Ba i-au oferit și un salariu faraonic celui ce se găsea în șomaj, pe tușă, de 27 de luni! Nu-i greu de ghicit ce va decide CT câtă vreme 15 din cei 18 membri ai săi sunt angajații FRF. Evident va merge pe linia trasată de Burleanu, numai că acesta, în cameleonismul lui, preferă ca alții să scoată din foc castanele băgate de el însuși. Acesta-i personajul, speră că poate păcăli la nesfârșit, dar mi-e teamă că se înșală.

Mai nou, luându-și brusc elan, Burleanu a sărit la gâtul lui Gigi Becali. Deranjat că și latifundiarul i-a cerut demisia, propunând chiar o coaliție împotriva lui, habarnistul s-a dezlănțuit: „Cred că fotbalul românesc se va reforma total când nu vor mai exista oameni ca Gigi Becali”. Se știe că nu prea rezonez cu GB, cu care nu vorbesc de ani și ani, însă de data asta sunt de acord cu el că „Burleanu e o problemă”.

Am explicat și răsexplicat, inclusiv azi, de ce președintele constituie o problemă reală. Dacă în numeroase ocazii am judecat lucrurile altfel decât Becali, uneori invers, azi gândim asemănător.
Altfel, ceea ce mi-e permis mie ca ziarist, să critic la sânge pe oricine din fenomen, nu-i e îngăduit și președintelui federației, șef peste întreg fotbalul, păstorul acestuia. Ca atare, s-ar cuveni ca el să țină cont, și nu ține, de faptul că Gigi a investit în vară 6,5 milioane de euro pe transferuri, să nu uite că Steaua e singura dintre echipele noastre calificată în grupele cupelor continentale.

Argumente de genul celor de mai sus ar trebui să îndemne la prețuire și la măsură, nu la dispreț și la exagerare. Burleanu însă, deși convins că locul lui e la catedră, mai are multe de învățat, foarte multe. Între care și lecția respectului.