Viitorul sună rău
Echipa lui Hagi a continuat pasa neagră din acest sezon și a pierdut turul cu Salzburg fără drept de apel.
Odată cu eșecul de la Ovidiu, Viitorul a scăpat și ultimul tren către Europa, Gică însuși mărturisind că nu mai crede într-o minune: „Calificarea s-a jucat!”. În general, el a analizat cu luciditate duelul de joi, trist și parcă împăcat cu soarta. A recunoscut că, rapizi și puternici, austriecii au învins pe merit.
„Au fost mai simpli în joc, ne-au depășit la ritm, au avut gândirea mai bună și a fost normal să câștige”, a spus el. A adăugat că „trebuie să schimbăm multe lucruri în plan personal și colectiv”.
Evident, e frumos să recunoști superioritatea adversarului. Cu atât mai onorant când adversarul nu-i unul de elită, de superclasă. Fair-play-ul nu rezolvă însă problema. Clar că pe Hagi și pe băieții lui îi așteaptă o perioadă dificilă, asta și în ideea că declinul actual, survenit după surprinzătoarea cucerire a titlului, e menit să demonstreze că-i mai ușor să ajungi în vârf decât să te menții acolo.
Am citit undeva, ori am auzit, că jucătorii au dus echipa în jos și tot ei trebuie s-o ridice. De acord până la un punct. Deoarece revigorarea Viitorului, încadrarea în standarde înalte, ține de jucători, dar și de antrenor. Dacă acesta e considerat principalul artizan al succeselor, el trebuie tras la răspundere și când se adună înfrângerile. Cu tot respectul datorat lui Hagi, judecata de mai sus nu-l ocolește.
Revenind la meci, oaspeții l-au dominat cap-coadă. Au deschis scorul când unii spectatori încă nu-și ocupaseră locurile, în secunda 63, după care, deși egalați repede prin golul lui Țucudean, și-au păstrat sângele rece și s-au desprins la 3-1 într-o jumătate de ceas. Au executat un presing conștiincios, au știut să exploateze spațiile neacoperite de o apărare din rândurile căreia Boli și Țâru, practic întreaga bandă dreaptă, au părut din alt film!
În ciuda plusurilor lui Salzburg, au existat două momente în care meciul se putea întoarce, ambele petrecute în debutul reprizei secunde. În minutul 47, Chițu a scăpat singur cu portarul, perpendicular, dar a tras în acesta, pentru ca, un minut mai târziu, „centralul” englez Taylor să-l ierte pe Wolf de eliminare după ce mijlocașul austriac s-a proptit cu talpa pe genunchiul lui Cicâldău și l-a trimis la vestiare! În rest, jucătorii din orașul lui Mozart, Zweig și Trakl au condus ostilitățile și au meritat izbânda.
Fiind vorba despre campioana României, despre reprezentarea fotbalului nostru, am împărtășit mâhnirea a lui Hagi. Am înțeles, ba încă de-acum câteva săptămâni, că titlul de campioană i-a copleșit pe mânjii aruncați în luptă de Gică, unii poate prea devreme.
Triumful i-a pleoștit, i-a blocat. N-am înțeles însă de ce Viitorul s-a despărțit de Romario Benzar și de Nedelcu, titulari pe posturi importante, chiar în ajunul confruntărilor cu Salzburg, iar apoi a refuzat varianta Stelei de a-i folosi pe cei doi contra austriecilor! Orgoliu pe post de bumerang sau ce?!
De presupus că, dispus să vândă la cea dintâi ofertă tentantă, Hagi nu visează la o carieră internațională pentru Viitorul. Că preferă ca echipa lui să rămână pepinieră pentru cluburile cu dare de mână din țară ori de-afară, nu să forțeze performanța. Păcat, cine-și propune puțin obține puțin, acesta e un loc comun, verificat însă de realitate.