Călcatul în străchini

Era de așteptat ca, văzându-l pe Alibec în formă și determinat, neamțul să-și recunoască bărbătește scăparea și să încerce îndreptarea lucrurilor prin introducerea lui Denis în lot. Da’ de unde, nici vorbă despre așa ceva!

Nici n-a apucat Gazeta să-l laude pe Alibec pentru prestația de pe „Jose Alvalade” că s-au și repezit unii să strâmbe din nas. Considerându-se stăpânii inelelor, respectivii au contestat afirmațiile noastre, iar principalul lor reproș a sunat „De ce atâtea elogii, din moment ce Alibec n-a marcat la Lisabona?!”. Corect, n-a marcat, dar a avut o evoluție deosebită, evaluată de GSP cu 8, cea mai mare notă fiindu-le acordată lui și portarului Niță.

Personal, m-am obișnuit cu cei cărora nu le place nimic și cărora le stau în gât românii. Dacă Alibec era brazilian sau măcar neamț, italian ori francez, cârcotașii s-ar fi înghesuit să-i dedice ode! Numai că, spre dezamăgirea celor care se simt în apele lor doar când neagă și reneagă, ziariștii portughezi l-au evidențiat și ei pe Alibec. Alături de Patricio și de Gelson, O Jogo i-a pus vârfului stelist nota 7, cea mai mare dată marți de cotidianul lusitan. Lesne de dedus, nu-i așa?, că redactorii Gazetei i-au influențat pe cei de la O Jogo, pentru a-i face pe plac lui Gigi Becali și, firește, pentru a-i mai trage una peste ochi selecționerului Daum!

Ca să nu mai încapă dubii, adaug că același O Jogo a apreciat la superlativ evoluția lui Alibec: „A constituit o amenințare pentru «lei». A reușit câteva șuturi foarte puternice și o mobilitate extremă pe întreg frontul de atac. Un pericol permanent pentru Sporting. Rui Patricio a fost singurul care a izbutit să-l blocheze pe căpitanul românilor”. Care, repet, n-a înscris, dar a creat două ocazii monumentale, una irosită de el însuși, cealaltă de Enache. În treacăt fie spus, Enache nu merită luat la țintă pentru ratarea din minutul 77. Înainte de orice, să reținem că el a ajuns în careul advers după o cursă de 60 de metri, ceea ce nu-i la îndemâna oricui pe final de meci. Pentru asta îți trebuie încredere, ai nevoie de ambiție și de suflu.

În tonul lui O Jogo, importantul jurnal lusitan de sport Record îl numea pe Alibec „punctul de referință al Stelei” și adăuga la fel de măgulitor: „Toate atacurile (n.a. Stelei) îl au pe el în centru. E talentat, știe să protejeze mingea și șutează bine. E mereu un pericol”.

Interesant e amănuntul că la întâlnirea de pe „Jose Alvalade” a asistat și Christoph Daum. Greu de explicat, chiar foarte greu, ce l-a împins pe antrenorul „tricolorilor” să bată drumul până la Atlantic în condițiile în care de la Steaua i-a convocat pentru „dubla” cu Armenia și Muntenegru din septembrie doar pe Niță și pe Pintilii. Pe ceilalți, în frunte cu Alibec, i-a ignorat, nu însă, opțiuni de neînțeles, pe Rotariu, pe Grozavu, pe Ivan sau pe Pușcaș, care au prins la cluburi maximum un meci în actualul sezon ori n-au prins niciunul!

Dar să nu ne mai mirăm de deciziile neamțului, ci să realizăm că nu-i strică nimănui să se plimbe pe buzunarul FRF. Una că lui Daum, un fel de Dumnezeu Tatăl în ochii unora, ori Fiul, ori Sfântul Duh, i se înghite orice. Alta că balta federală e plină de pește, iar selecționerului nu i se refuză nimic. Acesta poate cheltui fără număr.

În sfârșit, era de așteptat ca, văzându-l pe Alibec în formă și determinat, neamțul să-și recunoască bărbătește scăparea și să încerce îndreptarea lucrurilor prin introducerea lui Denis în lot. Da’ de unde, nici vorbă despre așa ceva! Daum a continuat să calce în străchini triumfal, imperturbabil. Implicit, să uite că e grav să comiți o greșeală, dar mai grav, infinit mai grav, să persiști în ea.