Din lac în puț

Marți, Comitetul Executiv a luat o decizie pe care am anticipat-o aici: a amânat discuția pe tema selecționerului până după încheierea actualelor preliminarii. Altfel spus, Daum își poate termina contactul care expiră la meciul cu Danemarca din 8 octombrie, dar […]

Marți, Comitetul Executiv a luat o decizie pe care am anticipat-o aici: a amânat discuția pe tema selecționerului până după încheierea actualelor preliminarii. Altfel spus, Daum își poate termina contactul care expiră la meciul cu Danemarca din 8 octombrie, dar trebuie să mai aștepte pentru o eventuală prelungire a acestuia. Act greu de realizat dacă „naționala” va continua seria evoluțiilor și a rezultatelor dezamăgitoare.

Cum avertizam, Comisia Tehnică a FRF a înaintat CEx un raport evaziv cu privire la prestația tehnicianului german. Logic că a scăldat-o, că s-a ferit să scoată castanele băgate în foc de alții. N-ar fi fost normal ca tocmai membrii ei, neîntrebați la angajarea lui Daum, să hotărască mazilirea acestuia. Și-atunci au evitat să pronunțe. Pe de altă parte, n-o puteau face decât în sensul dorinței conducerii, din moment ce 15 dintre cei 19 componenți ai CT sunt salariați FRF. Nimeni nu-și taie singur craca de sub picioare.

Amânarea în cauză nu pare de bun augur pentru neamț. De-a dreptul caraghios, acesta a caracterizat drept „fantastică” întâlnirea cu membrii Comisiei Tehnice, cărora le-a vorbit despre pregătirea mentală, cea care le-a adus „tricolorilor” 6 puncte din 18 posibile și un falnic loc 4 în grupă! Apoi a încercat să forțeze nota: „Există doar două opțiuni: să ne oprim acum sau să continuăm până în 2020”.

Nu i-a mers, în ideea că FRF, prin vistieria căreia cam bate vântul de când membrii CEx, plimbați pretutindeni, încasează prime și diurne serioase, a socotit că n-are rost să rezilieze contractul cu 4 luni înainte de termen și să plătească pentru grabă, incluzând taxele, jumătate de milion de euro. Am mai spus-o, chiar n-avea rost. Daum nu trebuia demis, el nu trebuia pus, dar asta-i altă mâncare de pește.

Apropo de recenta Adunare Generală și de reuniunea Comitetului Executiv, ambele au fost controlate de Burleanu mai rău decât în epoca lui Mircea Sandu, considerată de tristă amintire. Între altele, habarnistul din capul mesei a obținut de la votanți, majoritatea unși peste noapte observatori federali fără concurs și recompensați generos, ceea ce predecesorul său nici n-a gândit, nici n-a propus. Nașu’ n-a avut atâta tupeu. În schimb, Burleanu a modificat Regulamentul astfel încât, de pildă, Lupescu, Chivu și Marica să nu poată candida la șefia FRF, dar să poată orice obscur președinte de AJF! Absolut ridicol, ca-n Caragiale, în condițiile aprobate deunăzi de AG și validate de CEx, Burleanu însuși n-ar mai avea voie să candideze!

Deranjat de cei care mișcă în front, tiripliciul de la FRF a mai obținut prin presiune, prin manipulare, desființarea postului de prim-vicepreședinte al Federației rezervat șefului Ligii Profesioniste din 1993 încoace. Ca atare, LPF mai păstrează doar 2 oameni în CEx, încă o probă că fotbalul din Liga 1 a ajuns sub dictatura lui Burleanu să fie tratat pe picior de egalitate cu cel feminin ori de sală, curând și de plajă?! De unde trista concluzie că se poartă cantitatea, nu calitatea. Reprezentarea nu contează, interesul șefilor e lege.

Tot ce face Burleanu, câte 15 mingi oferite cluburilor din diviziile 2 și 3, procentul de 5 la sută dorit din drepturile TV pentru așa-numitul fond de ajutorare a echipelor mici etc, e de fațadă. Pentru imagine și în perspectiva viitoarelor alegeri. Nu-s puține dovezile, dimpotrivă, că habarnistul și trupeții lui devin cu fiecare zi o piedică în calea progresului, profitori ai fenomenului. Nu credeam să scriu vreodată că de la Mircea Sandu, cu care am șters pe jos în dosarul Craiovei, la Răzvan Burleanu fotbalul a căzut din lac în puț. Mă obligă însă realitatea.