Buricul pământului

Am promis că voi zăbovi asupra evoluției Craiovei din meciul de 1-1 disputat la București contra Stelei, numai că Buzărin mi-a luat-o înainte. Scriind despre multe din cele pe care doream eu să le ating, Alin a insistat asupra sistemului […]

Am promis că voi zăbovi asupra evoluției Craiovei din meciul de 1-1 disputat la București contra Stelei, numai că Buzărin mi-a luat-o înainte. Scriind despre multe din cele pe care doream eu să le ating, Alin a insistat asupra sistemului cu 5 fundași, dintre care 3 stoperi, folosit de italianul Mangia, antrenorul oltenilor. O așezare care e iarăși en vogue după ce, apelând consecvent la ea, Juventus a câștigat lejer ultimele 6 ediții de campionat.

Mai puțin spectaculoasă, mai aproape de închiderea jocului decât de deschiderea lui, linia respectivă e una sigură. Nu seduce, dar aglomerează zona din fața careului și, mai important, reduce la maximum, dacă nu chiar anulează, șansele adversarului de a ataca în superioritate numerică. Duminică, ea a funcționat ca un zid cât timp Craiova a stat în picioare. Când au lăsat-o puterile, nici măcar infuzia de energie din final, Rossi în locul lui Spahija și Kelici în locul lui Ferreira, n-a mai servit-o și CSU s-a baricadat în propria jumătate. A reușit să păstreze rezultatul deoarece gazdele n-au avut inspirație, iar ei i-a surâs norocul. Caseta tehnică convinge pe deplin.

Mai presus de formula cu 5 fundași, au impresionat la CSU, mă refer tot la repriza 1, presingul avansat, acuratețea paselor și mobilitatea echipei, acum strânsă în terenul ei și, în clipa următoare, mutată în al adversarului. „Armonica” juveților a mers ceas vreo 60 de minute, perioadă în care incursiunile celor 3 „pitici atomici”, Gustavo, Băluță și Mitriță, au semănat panică. Între altele, ei au făcut uitată plecarea lui Andrei Ivan. Dacă Universitatea va putea să-l țină pe Băluță, nu-i exclus ca trupa lui Mangia, tip serios și meseriaș, să se bată la titlu. E prea devreme pentru pronosticuri, riscant, dar adevărat e și că ziua bună se cunoaște de dimineață.

Pe Craiova a mai ajutat-o un adversar care continuă să se caute și nu se găsește. FCSB a dominat copios după pauză, dar n-a mai izbutit să învingă la potou ca în duelul cu Voluntari. Ulciorul merge de multe ori la apă, dar se mai și sparge. Vina pentru ce se întâmplă la Steaua, un soi de dolce far niente, de trai pe vătrai, aparține însă lojei oficiale, nu băncii tehnice. Dică nu poate fi tras la răspundere pentru niște decizii pe care le ia altcineva!

Altădată, Gigi Becali se amesteca în alcătuirea și în strategia formației, însă se ferea s-o spună. În prezent, nu-l mai oprește nimeni: „Nu m-am băgat niciodată până acum (n.a. ce glumă!), dar când e vorba de bani și de echipa mea, n-am cum să stau!”. În măsura în care mai asculta de Mihai Stoica, n-o mai face. Gigi se crede antrenorul antrenorilor, tatăl lui Mourinho și al lui Guardiola, buricul pământului, poate chiar pământul însuși! Poveste veche, Becali construiește cu o mână și dărâmă cu cealaltă.

Cu Dică executant, în rol decorativ, FCSB calcă din strachină în strachină. Probă că lui Alibec i s-a luat banderola de căpitan, deși nu trebuia s-o primească, Ov. Popescu a ajuns din „noul Lampard” persona non-grata, admonestat de patron cu „Îmi pare rău, dar nu e de Steaua”, Momcilovici s-a trezit mutat în centru din bandă, fundașul J. Morais suit mijlocaș central etc, lanțul unor experimente fără sfârșit și, din păcate, fără rezultate.

De pricina unei bulibășeli de nu se mai înțelege om cu persoană, vicecampioana României va avea o misiune foarte grea la Plzen. Nu chiar ca a Craiovei la Milano, dar foarte grea. Să sperăm că nu și imposibilă.