Drum greșit

Când o echipă marchează golul victoriei în minutul 90+2, ba și după ce a deschis scorul din 11 metri, ești tentat să afirmi că a câștigat cu noroc.

Deși adesea se întâmplă așa, n-a fost și cazul meciului FCSB – Voluntari, în care prima formație a terminat învingătoare pe merit. Asta deoarece, simplificând la maximum, ea a jucat mai mult și mai bine. A dominat autoritar și a ratat cu seninătate, având inclusiv o bară. Autorul acesteia, Dennis Man, care va împlini luna viitoare 19 ani, a înscris în prelungiri golul izbăvitor, nu înainte de a fi irosit însă o ocazie uriașă. Ca atare, să-l felicităm și să-l încurajăm, dar să nu ne grăbim să-i ridicăm statuie. E prea repede.

La întrebarea cum s-a ajuns ca echipa mai valoroasă să se chinuiască e simplu de răspuns. Pe de-o parte, complicând și prelungind la nesfârșit acțiunile, ea însăși și-a făcut viața grea. A trebuit ca Dică să-i trimită în teren, după pauză, pe Alibec, pe Teixeira și pe De Amorim ca jocul să se mai limpezească. Să crească presiunea la poarta lui Balauru. De notat că odată cu intrarea brazilianului, FCSB a numărat 6 fotbaliști transferați de la Astra, unii pe sume consistente!

Pe de altă parte, organizată și pragmatică, Voluntari a oferit o ripostă dârză. Cu toate că, părere personală, Claudiu Niculescu a pariat nebunește prin introducerea unui al doilea atacant (Tudorie) lângă Ad. Bălan, mișcare care a făcut-o să piardă zona centrală, trupa lui cu aspect de comando a învățat ca pe o poezie să înghețe jocul și, apărându-se compact, să tragă de rezultat. Astfel și-a adjudecat, cu elan și devotament, întâi Cupa României, apoi Supercupa. În măsura în care ar poseda mai multă calitate individuală, ilfovenii ar putea spera la play-off.

FCSB a tremurat, numai că, repet, a meritat cele 3 puncte. În timp ce Dică s-a perpelit pe margine în stilul lui Contra, deși parcă mai controlat, băieții n-au stat o clipă. Dincolo de faptul că perechea Bălașa-Larie reprezintă veriga slabă, se resimte lipsa omogenității, a relațiilor de joc. Fiecare caută să rezolve singur ce-ar trebui rezolvat în colectiv. Iar se demonstrează că e rău pentru un antrenor să aibă la dispoziție prea puțini jucători de clasă, dar că e rău și să aibă prea mulți. De inspirația lui Dică va depinde parcursul echipei și, în egală măsură, șederea lui pe bancă. Mingea e la el, să spun așa, dacă nu cumva o va confisca Becali și o va duce în lojă!

În ciuda câtorva decizii discutabile, arbitrul George Găman s-a achitat onorabil de o misiune foarte dificilă, căci meciul a fost încins, cu nervii și cu incidente. Poate că Găman s-a păcălit uneori, trebuia roșu direct lui Ovidiu Popescu la intervenția în care i-a scos gheata lui Marinescu?, trebuia să primească Budescu o lovitură liberă de la 18 metri în minutul 43 când l-a tamponat M. Popescu? etc, dar și dacă a mai comis erori, „centralul” a făcut-o în ambele direcții și fără intenție. Totuși, e absurd să-i ceri unui arbitru să aibă certitudini într-o fracțiune de secundă când experții TV Balaj, Zotta și ceilalți ezită să se pronunțe și după ce analizează 5-6 reluări video ale fazei!

În consecință, iureșul provocat de unii antrenori și conducători din Liga 1, mai ales conducătorii arătând cu degetul spre cavalerii fluierului și îngroșând vocea, a aruncat piatra MM Stoica, n-a rămas dator Adi Mutu, se justifică prea puțin. Sau nu se justifică mai deloc. Un asemenea drum e greșit, fie și din pricină că în fotbalul românesc multe lucruri merg mai prost decât arbitrajul. Vom mai vorbi despre asta.