Dreptatea lui Pintilii

Realizat de Andrei Crăițoiu în cantonamentul roș-albaștrilor de la Apeldoorn, Olanda, interviul cu Mihai Pintilii șochează încă din titlu.

Internaționalul de aproape 33 de ani, pe care-i va sărbători în 9 noiembrie, mărturisește că „Dacă aș fi selecționerul echipei naționale, eu nu m-aș mai chema la lot!” Semnul exclamării se justifică pe deplin în condițiile în care Pintilii, dublu campion cu Steaua, câștigător al Supercupei și al Cupei Ligii cu aceeași formație, a strâns până acum 36 de prezențe ca „tricolor”. E gata însă, o spune direct, să lase locul unui tânăr valoros, capabil să pună umărul la calificarea României la CE 2020.

Asta deoarece, mai lucid decât alții, cu picioarele pe pământ, Mihai recunoaște că „La Mondialele 2018 nu mai avem nicio șansă, nici măcar la locul 2 nu mai avem șanse”. Din păcate, așa stau lucrurile, oricât ar încerca unii să se și să ne îmbete cu apă rece.

Au pierdut cei care n-au citit interviul din Gazeta de miercuri. Ei s-ar fi convins că Pintilii gândește bine, că are mintea ascuțită. Inclusiv când declară, cu o tristețe lesne de sesizat, că „N-o să mai avem niciodată jucători ca Gică Hagi, Gică Popescu sau Ilie Dumitrescu. Nu o să mai fie…”. Trebuie să-i dăm dreptate, fie și în ideea că generația lui a ajuns cu greu și cu emoții la Euro 2016: „Știți cum ne-am calificat, în ultima etapă prin Feroe, după ce am tras de noi…”.

În momentul în care, ironizându-l aiurea, Gigi Becali reclama că „Pintilii nu mai e cel de pe vremuri, doarme pe teren, îi mulțumesc, dar nu mai poate!”, Christoph Daum ne-a surprins pe toți cu afirmația că „Pintilii e un jucător-cheie pentru mine. Mi-ar fi plăcut să fie mai tânăr ca să construiesc echipa în jurul lui”. Tare, nu?

Pentru întâia oară, sper că nu și pentru cea din urmă, am fost de acord cu tehnicianul neamț. Mă tem însă că vorbele acestuia nu constituie o garanție pentru Mihai. Să ne reamintim cât l-a mai lăudat Daum pe Chipciu, pe care nu l-a folosit deloc, niciun minut, în „amicalul” cu Chile! Represalii pentru că nu s-a abținut și a criticat tactica falimentară de la Varșovia, unde „ne-am apărat cu o sută de oameni!”. Dar asta-i viața, consecvența nu-i calitatea tuturor. Unii o au, alții nu.

Merită ținut cont de opinia lui Pintilii și cu privire la împrospătarea „naționalei”. Din această operațiune, fără îndoială necesară, nu trebuie făcut însă un scop în sine. Mihai punctează inteligent: „Nu joacă niciodată vârsta, iar dacă un jucător dă randament pe teren, nu are niciun sens să vedem dacă el are 30, 70 sau 23 de ani. Ce sens are să luăm un jucător de 20 de ani dacă acesta nu dă randamentul lui Budescu?!”. Pintilii are iarăși dreptate. Regula e ca la lotul reprezentativ să fie convocați fotbaliștii cei mai în formă, fără legătură cu anul nașterii lor. Deși asta-i o poveste diferită, se impunea ca Budescu să nu lipsească de la „dubla” Polonia – Chile. Am mai scris-o, cred că Daum era obligat să-l cheme.

În sfârșit, dacă întinerirea nu trebuie privită ca scop în sine, ea nu trebuie exploatată nici ca alibi, scuză pentru o înfrângere ori alta. Adică pe post de praf în ochii opiniei publice. Ca atare, la 0-1 cu Rusia, n-a avut nicio noimă, chiar niciuna, introducerea lui Țâru în minutul 90Ă1 și a lui D. Nedelcu în 90Ă2, schimbări menite să distragă atenția cum că „am pierdut, însă remarcați că au debutat doi puștani!”. A fost și rămâne penibilă o asemenea consolare, dar și ea duce la altă discuție.