A făcut dreptate!

Fan Real, deci și Cristiano Ronaldo, am ținut cu Portugalia în întâlnirea cu Chile, prima semifinală a Cupei Confederațiilor din Rusia.

În ciuda simpatiei pentru chilieni, care au una dintre cele mai frumoase capitale din lume, e părerea unuia care a văzut peste o sută de pe toate continentele, am mers pe mâna formației europene.

Iar dacă Andre Silva n-ar fi irosit o ocazie imensă în minutul 7, venită însă după cea la fel de clară ratată de Vargas, probabil că mi-ar fi ieșit socotelile. Asta și pentru că înainte de pauză, dar și în repriza secundă, lusitanii au dat tonul. Numai că sud-americanii, însoțiți la Kazan de vreo 5000 de suporteri, au știut să închidă culoarele spre careul lui Bravo și, cea mai mare realizare a lor, să-l blocheze pe CR7. Inclusiv în prelungiri, Cristiano s-a zbătut ca peștele pe uscat. Adesea n-a avut aer deoarece adversarii l-au lăsat fără spațiu de manevră.

Cu timpul, Vidal et Comp. au echilibrat jocul. Chiar l-au dominat în jumătatea de oră a prelungirilor, după 0-0 la capătul a 90 de minute. Lipsa de complexe a chilienilor, îndrăzneala și patosul cu care luptau m-au făcut să trec în tabăra lor. Adică să apreciez că n-ar fi fost corect să câștige portughezii. Am judecat astfel și pentru că, în același minut 119, Vidal și Martin Rodriguez au țintit bara porții lui Rui Patricio, la câteva minute după ce arbitrul Faghani îi refuzase lui Francisco Silva, călcat pe picior de Fonte, un penalty indiscutabil!

Spectatorii sosiți de la Santiago au huiduit îndelung. aducându-și aminte și că nu i-a costat puțin zborul de circa 30.000 de kilometri, câți sunt dus-întors până la Moscova. Tare trebuie să-ți mai iubești „naționala”, fotbalul în general, ca să străbați pământul dintr-o parte în alta pentru a-ți aplauda compatrioții. Înseamnă să ai dispoziție pentru asta, dar și buget. Nu degeaba e considerată Chile cea mai prosperă țară sud-americană, cu cel mai scăzut nivel al sărăciei și, nu-i niciun apropo!, al corupției.

Cei care s-au mirat de delegarea unui arbitru din Teheran la meciul dintre campioana Europei și cea a Americii de Sud să afle că Alireza Faghani nu-i un anonim. Ecuson FIFA din 2008, desemnat în 2016 arbitrul anului în Asia, el a fluierat, între altele, finala CM al cluburilor 2015 (River Plate – Barcelona) și finala olimpică 2016 (Brazilia – Germania). Persanul a comis-o la Kazan, dar și mai greu de explicat e de ce n-a intervenit așa-numitul arbitru video, alcătuit miercuri seara, ca „principali”, dintr-un uzbec și un saudit. Prezent în Rusia, Ovidiu Hațegan a stat. De acord cu globalizarea, lege la FIFA, dar și ea ar trebui să aibă o limită.

Nu insist asupra penalty-urilor de departajare parate de chilianul Bravo, descrise pe larg de Theo Jumătate în pagina 15. Mai zic doar că, apărând loviturile expediate de Quaresma, Moutinho și Nani,  fotbaliști de peste 30 de ani, Claudio Bravo (căruia Guardiola îi caută înlocuitor la Man. City) a făcut dreptate, în ideea că La Roja, echipa pregătită de Juan Antonio Pizzi, chiar a meritat victoria. Deși supervedeta Alexis Sanchez a dezamăgit, Chile n-a furat calificarea în finală.