Forme de iubire
Neașteptat, dar îmbucurător, barajele pentru Liga 3 au strâns mai mulți spectatori decât unele meciuri din eșalonul de elită! Explicația e ușor de găsit și ea constă în faptul că au participat la testele respective echipe renumite, cu istorie abundentă, […]
Neașteptat, dar îmbucurător, barajele pentru Liga 3 au strâns mai mulți spectatori decât unele meciuri din eșalonul de elită! Explicația e ușor de găsit și ea constă în faptul că au participat la testele respective echipe renumite, cu istorie abundentă, pe care sărăcia, insolvența și proasta gospodărire le-au aruncat în diviziile inferioare. De acolo au reînceput ascensiunea. Cine le-a zis Păsări Phoenix, simbolul renașterii din propria cenușă, le-a zis bine Petrolului Ploiești, Farului Constanța, lui U Cluj, Oțelului Galați și altora. Lista echipelor care, încurajate frenetic și susținute permanent de suporteri, au luat-o de la capăt trebuie completată cu Ceahlăul Piatra Neamț și cu Bihor Oradea, recent promovate în Liga 4.
La Ploiești, unde Petrolul a reintrat deunăzi în posesia stemei și a palmaresului, la partida cu, atenție!, Dentaș Tărtășești au asistat 14.000 de oameni! Aceștia au realizat un show fabulos, presărat cu momente remarcabile de scenografie, nu de coregrafie, cum eronat s-a încetățenit termenul. Întrucât scenografia reprezintă, conform DEX, „arta de a executa decoruri, costume etc pentru un spectacol”, iar coregrafia înseamnă, după același dicționar, „arta de a crea dansuri și spectacole de balet”, consider că primul termen e mai potrivit pentru ceea ce se întâmplă în tribune. Mai fidel.
Reputatul compozitor Horia Moculescu, mare fan al Stelei, mă somează de ani și ani, mai în glumă, mai în serios, să lămuresc lucrurile. Practic, să încerc să îndrept o eroare pe care presa sportivă o comite repetat. Deși cu întârziere, i-am ascultat îndemnul, însă mă îndoiesc că precizarea de mai sus va produce vreo schimbare. De regulă, obiceiurile rele se schimbă cel mai greu ori, și mai trist, nu se schimbă defel.
Revenind la subiect, 9.000 de spectatori a strâns Oțelul și 4.000 Farul, asta în condițiile în care, învingătoare cu 7-2 în întâlnirea tur de la Sarichioi (Tulcea), garnitura de pe Litoral a abordat returul pe o caniculă tropicală și, firește, având calificarea în buzunar. Cum și U Cluj, adică ACSF „Alb-Negru al Studenților Clujeni”, a atras acasă peste 5.000 de oameni, concluzia e lesne de tras. Indiferent de divizia în care evoluează echipa favorită, dragostea suporterilor, scuzați locul comun, învinge toate obstacolele, dărâmă toți munții, seacă toate apele. Iată de ce, înainte de a fi altceva, Petrolul, Farul, U Cluj, Oțelul reprezintă forme de iubire. Pentru ele, și nu numai, suporterii au fost, sunt și vor fi mai importanți decât niște patroni ori investitori vremelnici, trecători ca ploile de vară. Demni de uitare, mai rar sau niciodată de ținut minte.
Am remarcat și modul în care, într-o atmosferă mai puțin entuziastă însă, 3.000 de giuleșteni au sărbătorit 94 de ani de la nașterea clubului drag lor, marcată pe 25 iunie 1923. Dincolo de gafa de a-l invita pe îndelung huiduitul Miron Cozma să dea startul unuia dintre meciurile patrulaterului de old-boys, a emoționat mesajul bannerului întins peste tribuna I. Pe el scria „Din generație în generație cu Rapid ne vom mândri / Când niciun prunc nu se va naște, atunci Rapidul va muri”.
Când situația continuă să fie confuză lângă Podul Grant, căci perspectivele fostei triple campioane par rătăcite în ceață, să conștientizăm că de asemenea echipe e imperioasă nevoie. Deoarece fără Rapid, fără Petrolul, fără Oțelul, fără U Cluj ori fără Farul, fără altele ca ele, fotbalul românesc devine mai sărac. În afara tradiției, el riscă să cadă în anonimat și în derizoriu, să fie amenințat cu dispariția ori chiar să dispară. Refuz să fiu patetic, dar ideea e că cine nu are trecut nu are prezent și, mai îngrijorător, nu va avea nici viitor.