Prețul aroganței

Deși a aliniat contra Viitorului mai mulți puști, între care doi debutanți, portarul A. Vlad și atacantul Al. Popescu, Craiova n-a arătat rău. Ba chiar a arătat bine după intrarea vedetei A. Ivan, așa că a controlat repriza secundă și a irosit prin Bancu (minutul 63) o ocazie rarisimă de a egala.

Totuși, nu-i frumos că a introdus atâția tineri, dintre care unii au justificat încrederea, Vlad a fost MVP-ul partidei, iar alții nu. Declarând că-și menajează titularii pentru returul semifinalei de Cupa României cu FC Voluntari, programat pe 18 mai!, CSU s-a folosit de un pretext subțire, nu de un argument credibil. Pe de altă parte însă, deoarece n-a încălcat nicio literă de regulament, Craiovei nu i se poate imputa mare lucru. Și dacă o socotim imorală în sensul în care cu intenție i-a întins o mână de ajutor Viitorului, n-avem cum s-o condamnăm.

La chestiunea de ce a procedat astfel?, nu-i foarte greu de răspuns. Întâi a contat vechea și trainica aversiune manifestată în Bănie față de Steaua și de Dinamo, una cu rădăcini adânci, vecină cu ura. Apoi dorința de răzbunare a patronului Mihai Rotaru, pe care Gigi Becali, enervat că un program de meci scos de Craiova (într-adevăr, deplasat și fără haz) a râs de „oierul care urcă pe Maybach”, l-a făcut cu ou și cu oțet. Depășind orice limită, Becali a zis că „Rotaru e un dobitoc și o jigodie! El nu e bărbat, e găină”, pentru a încheia cu „are un caracter murdar”!

Cum asemenea jigniri ustură, Rotaru n-a ratat ocazia de a-l pune pe latifundiarul din Pipera să plătească pentru ieșirea în decor. Nu-i momentul să dezvolt subiectul, dar oficialii roș-albaștri au cam pierdut simpatia, dacă nu și considerația, adversarilor din Liga 1, iar asta din pricina aroganțelor lansate de ei pe mijloacele de socializare. A zeflemelelor, a exagerărilor. E lesne de observat că Becali, MM și Reghe au rămas singuri împotriva tuturor și n-ar strica să se întrebe din vina cui s-a ajuns aici. De unde Steaua avea largi sfere de influență, chiar sateliți, FCSB nu mai are nici măcar aliați!

La rându-i, Viitorul a dominat clar o repriză, după care a încetinit și a învins cu emoții. A trăit finalul cu sufletul la gură, riscând să fie egalată și să-și pericliteze poziția de lider. Logic, Hagi a explicat scăderea prin acumularea oboselii, prin lipsa experienței (totuși, Viitorul a avut o medie de vârstă cu un an mai mică decât a Craiovei!) și, firește, prin „presiunea enormă” acuzată de băieții lui. Echipa de pe Litoral n-a sedus, însă a meritat victoria grație prestației de până la pauză, interval în care au strălucit Țucudean și Fl. Coman.

Numai și pentru că l-a reinventat pe Țucudean, care părea că mai joacă doar pentru distracție, nu și pentru performanță, lui Hagi i se cuvin laude. Dar despre Viitorul și despre ascensiunea sa excepțională, parcă ireală, va mai fi vorba aici. Detaliul că Hagi și mânjii lui au prima șansă la titlu nu mai intrigă în condițiile în care Viitorul a terminat pe locul 1 sezonul regulat. Practic, ea a confirmat, n-a surprins.

În general, Ovidiu Hațegan a arbitrat corect, cu excepția faptului că, în minutul 42, nu i-a acordat lui Țâru al doilea cartonaș galben pentru oprirea prin fault a unei acțiuni promițătoare. Cătrăniți, fanii FCSB și-au adus aminte că pe 18 martie curent, în meciul din Dobrogea încheiat cu 3-1 pentru gazde, același „central” n-a ezitat să-l elimine pe Tamaș chiar în minutul 17, roșu direct!, așa că i-au reproșat vehement arădeanului implicarea nefastă în lupta pentru desemnarea campioanei. Deși faza de duminică n-a fost una simplă, apreciez și eu că Hațegan a greșit.