Generos pe banii altuia!

Adunarea Generală a Ligii Profesioniste de Fotbal urmează să decidă joi cu privire la somația FRF de a oferi 5 la sută din drepturile TV echipelor din eșaloanele 2 și 3, aflate în subordinea Federației.

Ca să convingă, președintele Răzvan Burleanu a invocat „spiritul de solidaritate „, adăugând că practica e agreată pe plan european și, mai nou, folosită frecvent de UEFA. El a mai precizat că liga germană cedează 20 la sută din contractele TV, cele din Italia și Spania câte 10 la sută etc.

Deși aduce a haiducie, intenția de a lua de la cei bogați și a da celori săraci e frumoasă. Implicit, populară. Atât că, din păcate, materializarea ei se complică în lipsa unei acoperiri legale, chiar se încurcă. Concret, nu-i în regulă ca un for (FRF), indiferent de argumente, să silească un altul (LPF) să renunțe la 5 procente din banii cuveniți numai pentru că așa doresc șefii săi, Burleanu și aplaudacii lui! Ținând de LPF, cluburile din Liga 1 au semnat înțelegerea cu televiziunile până în 2019 și contează pe 27,5 milioane de euro net pe an, sumă din care FRF le cere să cedeze o parte! E ca și cum, acceptați comparația, aș intra într-o casă străină și, văzând că are un televizor performant, l-aș obliga pe proprietar să mi-l dea mie, ori măcar să mi-l împrumute, pentru că eu n-am putut cumpăra un asemenea aparat! Fără să fie o hoție, nici departe nu e!

Luând-o băbește, calculăm că 5 la sută din 27,5 milioane înseamnă 1,375 milioane de euro, care s-ar fi împărțit la circa 100 de echipe, 20 de Liga 2 și măcar 75 de Liga 3, dacă vor mai rămâne atâtea, căci ele se desființează ori se retrag pe capete! Să zicem însă că vor rămâne, situație în care beneficiarele se vor alege cu mărunțiș, 5.000-6.000 de euro anual la nivelul Diviziei C! Acești bani de buzunar nu le vor scoate din impas. Amintind ce se întâmplă în alte țări, Burleanu a ignorat însă, stilul casei, că în Bundesliga, în Serie A și în La Liga contractele se învârt în jurul unui miliard de euro anual, ba îl depășesc. Logic că sumele respective ajută serios eșaloanele inferioare.

E simplu pentru Burleanu să fie generos pe banii altuia, dar mă întreb, dacă vrea să sprijine fotbalul mic, de ce n-a cedat el o parte din cei 92.000 de euro încasați pentru calificarea la Euro 2016?! Altminteri, negociind personal drepturile TV pentru Liga 2, președintele a promis solemn un milion și n-a obținut decât 300.000 de euro! Când Liga 1 trăiește, cu puține excepții, de azi pe mâine și abia respiră, mai degrabă ar trebui să investească în propriile echipe secunde din diviziile inferioare decât să dea altora.
De bine, de rău, LPF a făcut rost de bani. În măsura în care are nevoie, și e clar că are, FRF ar trebui să găsească sponsori, iar Liga 2 să-și negocieze singură contractele, nu să privească peste gardul vecinului. Și, vorba clujeanului Iuliu Mureșan, să tot aștepte ca Liga 1 „să împartă sărăcia” cu ea. Dacă nu-i ajung fondurile pentru eșaloanele 2 și 3 pe care le păstorește, FRF trebuia, și trebuie, să apeleze, precum celelate federații sportive, la bugetul MTS? A evitat din orgoliu, din fudulie ori pentru a scăpa de controlul financiar al statului?

De fapt, cererea FRF adresată LPF se integrează în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2018, când diviziile B și C vor furniza grosul voturilor. Limpede că el și trupeții lui (y compris postacii de serviciu) umblă să câștige simpatia reprezentanților acestora, cum a procedat și cu șefii AJF-urilor, pe care i-a ridicat peste noapte la rangul de observatori federali. De presupus că Burleanu et Comp. bat și mai departe, visând să desființeze Liga, să organizeze ei campionatul și, firește, să manevreze banii din drepturile TV. Asta e adevărata miză a unei, repet, generozități trucate. False.