Lecție de ipocrizie
Pe 4 februarie 2017, Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a menținut penalizarea de 14 puncte dictată în țară împotriva ACS Poli Timișoara, hotărâre definitivă și executorie care a încins spiritele pe malul Begăi. Personaj pitoresc, dar și necontrolat […]
Pe 4 februarie 2017, Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a menținut penalizarea de 14 puncte dictată în țară împotriva ACS Poli Timișoara, hotărâre definitivă și executorie care a încins spiritele pe malul Begăi. Personaj pitoresc, dar și necontrolat uneori, Ionuț Popa și-a permis câteva afirmații mai puțin ortodoxe. Ironic, a declarat că echipa sa a fost pedepsită „o dată sportiv și o dată și mai sportiv!”.
În ideea că, pe lângă 6 puncte retrase pentru neplata unor datorii, Timișoarei i s-au mai reținut 8 deoarece în sezonul precedent nu îndeplinise baremul, sancțiune care se aplica însă numai în cazul în care ACS ar fi retrogradat. Cum lucrurile nu s-au petrecut așa, argumentul antrenorului „violeților” merita luat în seamă. De altfel, consecință a polemicii iscate, s-a ajuns la concluzia că RODAAF era greșit și trebuia modificat! Ca atare, prevederea respectivă s-a scos.
Intervenția lui Ionuț Popa a primit un răspuns prompt și ferm de la Casa Fotbalului. Mărturisind că a susținut la Lausanne regulamentul în vigoare, FRF „a constatat cu surprindere și nedumerire că decizia TAS în ceea ce privește situația clubului ACS Poli a fost interpretată în mod eronat, iar reacțiile în urma acesteia lezează în mod nedrept imaginea FRF”.
Corect, mai grav ar fi fost să fii lezat în mod drept, dar să trecem. Spre a nota, obligatoriu, că forul condus de Burleanu e mândru când TAS îi dă dreptate. Din același motiv și apreciază, descumpănit, că s-a atentat la prestigiul lui. Cu alte cuvinte, invariabil de partea legalității, Federația a avut câștig de cauză în speța ACS, în vreme ce unii, mânați de interese meschine, nu contenesc să-i facă rău. Să-i știrbească onoarea.
Am fi tentați să-i credem pe Burleanu și pe trupeții lui dacă n-am ști că recent, pe 15 februarie, același TAS a infirmat hotărârea prin care FRF îi luase 3 puncte clubului Gaz Metan Mediaș. Și ce să vezi, atunci avocații dreptății de la Casa Fotbalului nu s-au mai simțit nici surprinși, nici nedumeriți! Au înghițit cu noduri, iar șeful lor suprem a promis pe 26 februarie, la Digi Sport, că „dacă problemele sunt într-adevăr la noi, vă asigur că se va lăsa cu demisii”. Nu vă amăgiți, nu s-a lăsat și nici nu se va lăsa! E veche tehnica de a vorbi discuții, de a te afla în treabă.
Nu dezgrop morții, însă reamintesc că FRF a depunctat Gazul pe 23 decembrie 2016, la sesizarea Comisiei de Licențiere. I-a imputat că n-a achitat lui Cernomoreț Burgas 90.000 de euro pentru transferul ghanezului Bekoe. Zadarnic s-a străduit Ioan Mărginean să-i convingă pe federali că, urmare a desființării clubului bulgar, n-are nicio adresă la care să expedieze datoria, niciun cont. Cum nimeni nu l-a ascultat, președintele medieșean a trebuit să se resemneze cu rolul de victimă. „Chiar cu riscul de a mă retrage din fotbal, nu mă voi opri aici și voi merge în civil”, a anunțat el după ce TAS, dezicându-se de FRF, a restituit punctele Gazului.
În rezumat, când instanța de la Lausanne adoptă o poziție similară cu a ei, FRF jubilează și se umflă în pene. Atunci se recomandă ca avocatul cauzelor drepte. Când se întâmplă însă invers, precum în dosarul Mediașului, bagă capul în pământ ca struțul în nisip și nu se mai plânge că i s-a deteriorat imaginea. Deși suntem martorii unei demonstrații de ipocrizie și de oportunism, persistă întrebarea cum rămâne cu onoarea FRF când TAS decide altfel?! Nicio grijă!, i-o reperează domn’ Răzvan, ca să-l parafrazez pe Caragiale.