Copilul cu multe moașe
Steaua n-a reușit s-o bată pe ASA din două motive. Pentru că ea a jucat bramburit și pentru că adversara, deși ocupanta ultimului loc, a făcut un meci peste așteptări.
Alcătuită, îmi cer scuze, din fotbaliști de strânsură, majoritatea refuzați în alte părți sau aflați spre final de carieră, formația mureșeană a stat bine în teren și a pus mult suflet. Ex-steliștii Ilie Stan și Bănel Nicoliță au ținut să demonstreze că nu-s mâini moarte. Ambiția lor și efortul celorlalți, în frunte cu veteranii Marius Constantin și Gabi Mureșan, s-au văzut răsplătite. Consemnând apatia Stelei, identificată ieri de Gazetă pe pagina 1 drept „Marea Mahmureală”, am fi incorecți dacă n-am scoate în evidență organizarea și voința de care a dat dovadă ASA.
Spre nervozitatea suporterilor, la Steaua continuă haosul. Echipa practică un fotbal lent și previzibil, au ralenti, adesea plictisitor. Sigur, sâmbătă seara i-au lipsit suspendații Niță, Tamaș și Enache. Dar absența acestora n-a explicat, și cu atât mai puțin a scuzat, dezordinea roș-albastră. Evoluția la ce-o fi și ce-o ieși, la plesneală, a băieților lui Reghecampf. Surprinzător, nici măcar antrenorul nu pare să înțeleagă ce se întâmplă și unde s-a rupt firul. Sigur e însă că s-a rupt.
Nu pretind, ca alții, că Reghe a pierdut vestiarul, dar admit că blândețea cu care a judecat unele acte de indisciplină s-a întors ca un bumerang. Grație valorii sale, Tamaș putea fi iertat o dată pentru că a călcat strâmb. Când îl ierți însă a doua, a treia și a n-șpea oară, riști să împărți vinovăția cu el. Ori chiar o împarți.
În schimb, trebuie să observ, pentru că se distinge cu ochiul liber, că fotbaliștii care dădeau randament la Astra, sub culorile căreia au câștigat titlul în 2016, nu confirmă la Steaua. Cu precădere Boldrin și De Amorim, parțial Enache, ba chiar și Alibec, nu mai sunt ce-au fost și nu mai arată ce-au arătat. Se zice că brazilienii se adaptează mai greu și trebuie să ai răbdare cu ei. De acord, dar câtă, că se termină campionatul, iar ei se tot caută și nu se găsesc?! Cum nu cred că declinul lor se justifică prin carențe de natură fizică, părere ce coincidea cu a lui Șumudică, mă gândesc că sud-americanii întârzie să se încadreze în atmosferă din pricină că la Steaua comandă când patronul, când directorul sportiv, când antrenorul, când toți trei simultan! Ca atare, problemele ex-giurgiuvenilor n-ar fi atât de ordin fizic, cât moral. Reghecampf ar trebui s-o știe primul. Dacă n-o știe, e responsabil.
Dincolo de proverbul despre copilul cu mai multe moașe care rămâne cu buricul netăiat, ceea ce se petrece la Steaua, presupun că a surprins plasarea lui Alibec lângă foștii săi colegi de la Astra. Totuși, deși a ratat la 0-0 o lovitură de la 11 metri care putea duce meciul în altă direcție, Denis s-a numărat sâmbătă printre steliștii cu plusuri. Cu realizări. Pe lângă două bare, a centrat impecabil la golul înscris cu stil de Gnohere.
Altceva i-am reproșat și-i reproșez lui Denis. Că prea vrea să treacă toate mingile pe la el, că prea încearcă să le facă el pe toate, să fie fată-n casă! El să centreze și în aceeași fază să dea și cu capul! Nu-i rău că aleargă mult, dar nu e și util, deoarece își consumă energia în acțiuni fără sens. Cu beneficii minime. Misiunea lui Alibec, aprecia și Panduru, e să fie prezent permanent în axul central și nu oricum, ci cât mai proaspăt. Să aibă viteză de reacție, să-l asculte picioarele. Altminteri, se irosește în detrimentul lui și al echipei.