Răzbunarea proscrișilor

Steaua a meritat să câștige la Tr. Severin cu Craiova, deși a făcut o primă repriză modestă spre slabă.

A fost perioada în care formația alb-albastră, mobilizată de exuberanța tribunelor mai pline ca oricând (dar și, regretabil, spurcate la gură), a jucat repede și direct, cu entuziasm. În ansamblu, evoluția Stelei poate fi comparată cu cea a lui Tamaș de duminică seara. Lamentabil până la pauză, când a comis două penalty-uri în decurs de 23 de minute, Gabi a fost cel mai bun de pe teren după reluare, harnic și precis. Exemplu de bărbăție, el n-a părăsit gazonul în ciuda unui deget rupt, așa că i s-ar fi cuvenit o notă mai mare decât cea din Gazetă. Din păcate, omul Tamaș i-a pricinuit de-a lungul timpului mult rău fotbalistului cu același nume. Petrecărețul l-a tras mereu în jos pe lider.

Vicecampioanei i-au asigurat succesul doi jucători pe care steliștii înșiși, în frunte cu Gigi Becali, îi puseseră la index, Pintilii și Enache. Gigi declara deunăzi despre cel dintâi că „nu mai poate juca la Steaua, are aproape 33 de ani, gata!”, în vreme ce Enache și-a găsit mai rar loc în echipă după eliminarea, într-adevăr prostească, de la Ankara din Europa League. La sugestia patronului, Reghecampf i-a luat lui Pintilii banderola de căpitan, ceea ce nu l-a împiedicat pe Mihai, care va împlini 33 de ani abia în 9 noiembrie, să deschidă scorul la Severin cu un șut superb din afara careului. Operă de artă, nu altceva! La rându-i, introdus la pauză, Enache a speculat inteligent faza din minutul 79, când l-a surprins pe portarul Craiovei cu un șut mai degrabă norocos. Menit să consfințească însă, repet, o victorie legitimă, realizată în principal de cei doi proscriși, de cei doi renegați.

Scorul final se explică și prin diferența de clasă, ori măcar de inspirație, dintre portari. Calancea a primit gol printre picioare de la Enache, pe când Niță a reușit să pareze un 11 metri executat de Zlatinski. Când atrăgeam atenția aici, încă de la primele apariții ale lui Niță în poarta Stelei, că acesta ar trebui chemat la lotul național, destui m-au beștelit, acuzând că mă grăbesc! Acum sunt din ce în ce mai numeroși aceia care, rezervați în 2014, chiar recalcitranți, cântă refrenul cu selecționarea.

Pe fondul unui arbitraj corect și curajos, cu excepția fazei în care Hațegan i-a arătat galben lui Ov. Popescu în loc de roșu la intrarea violentă asupra lui Kelici din minutul 58, Craiova a pierdut meciul din clipa în care, parcă mulțumită cu egalul, a pierdut ritmul. Preferând mingile lungi jocului combinativ, amenințător în repriza 1, „Știința” a devenit mai puțin periculoasă, fără dinți. Spre necazul lui Mulțescu, introducerea vârfului Fajici la 1-1, în speranța înviorării unui atac din ce în ce mai moale, n-a schimbat direcția partidei. Înaltul bosniac nu l-a ajutat cu nimic pe fâșnețul Andrei Ivan, epuizat și el după atâtea sprinturi prelungite.

La antipod, Steaua a insistat, a forțat. A învins nu atât datorită plusului de valoare, cât de maturitate, de moral, de abilitate. Nu-i deloc un clișeu obosit că ea a dorit mai mult victoria, chiar a dorit-o! În creștere, Craiova a părut încă prea crudă și prea emotivă ca să se bată cu șanse reale la campionat. Urmează să vedem dacă tânăra echipă a lui Hagi se va ridica la înălțimea unei asemenea misiuni dificile ori Steaua, mai experimentată, va avea să se desprindă în play-off. Pe baza calităților ei, dar și a defectelor adversarilor.