Aberație și jignire

Fiind amândoi giurgiuveni și copilărind la câteva străzi distanță, mă leagă o veche prietenie de Petre Buduru, actualul președinte al Consiliului de Administrație al Astrei.

La el am apreciat mereu, pe lângă calitățile de fotbalist, echilibrul și discreția, faptul că nu i-a plăcut niciodată să se afișeze. La fel, chiar dacă uneori împotriva curentului de opinie, m-am raportat cu considerație la magnatul Ioan Niculae, patronul echipei campioane și, implicit, șeful lui Buduru.

Poate că Niculae a meritat să ajungă dincolo de gratii, unde a stat 16 luni, ori poate că i s-a inventat vinovăția, cum nu încetează să reclame, nu-i treaba mea să mă pronunț. A făcut-o instanța. Știu însă că miliardarul i-a oferit Giurgiului o echipă care a câștigat titlul în 2016 și un stadion de toată frumusețea. Parcă-i și aud pe unii bombănind că a avut de unde da și că, oricum, n-a sărăcit dând! Avea balta pește, nu-i așa? Nici pe aceștia nu-i judec. Le amintesc numai că e foarte simplu să le ții socoteala altora. Cel mai simplu.

În ciuda mărturisirilor de mai sus, nu mă sfiesc să afirm că oficialii Astrei au greșit în clipa în care i-au declarat război lui Șumudică și continuă să greșească prin aceea că, vrând să-l amendeze cu 45.000 de euro pe antrenor, toarnă gaz peste foc. De ce 45.000 de euro, cumva a comis o crimă?! De acord că Șumudică, rău de gură, a sărit calul. Și-a bârfit patronul la TV, i-a îndemnat pe băieți să scandeze trivialități la adresa Stelei în vestiar. N-avea voie să procedeze așa. Pe de altă parte însă, nici nu-i logic să-i ceri o sumă astronomică, ba și să-l pui la zid că „a lezat imaginea clubului”! Să fiu iertat, oare intrând în pușcărie, vinovat ori inocent, domnul Niculae n-a afectat chiar mai tare imaginea clubului?

Mai nou, în timp ce justiția și comisiile fotbalului analizează speța, Astra i-a mai găsit tehnicianului o culpă. Pasămite, în iulie 2016, a somat clubul să-i achite restanțele, deși era informat că prin vistieria acestuia sufla vântul. După care, în completarea scenariului, i-ar fi instigat pe jucători să se plângă la FRF pentru recuperarea datoriilor. Atitudinea a fost numită de Buduru „lipsă de fair-play”.

I-aș mai contrazice o dată pe oficialii de la Dunăre, în ideea că nu-i lipsit de politețe, iar de fair-play nici atât, unul care-și cere drepturile consfințite printr-un contract. Mă refer la drepturi, nu la privilegii. Bun sau nu, un contract devine lege din momentul semnării. Ca atare, nu-i normal să-i reproșezi lui Șumudică, oricui în situația lui, că a pretins să i se achite ce i se cuvenea. În fine, ca paranteză, cel mai bogat român chiar n-ar avea de unde s-o împrumute pe Astra cu un milion de euro ca să depășească momentul dificil?

Evit să mă transform în avocatul lui Șumudică, dar am impresia că, pe fondul enervării lui Ioan Niculae, clubul i-a căutat și îi caută noduri în papură antrenorului. Tehnicianului care, în pofida ieșirilor în decor, a pierderii busolei, a replicilor deplasate, a scos-o campioană. Luptând adesea singur împotriva tuturor. A contesta asta susținând ridicol că Plzen a calificat-o pe Astra în primăvara europeană pentru că a bătut-o pe Austria Viena în ultimul meci din grupă, nu Șumudică și elevii lui, e o aberație. Încă mai mult, o jignire. Cunoscându-l pe Buduru, nu mă îndoiesc că îmi dă dreptate în sinea lui. Dar e silit să danseze cum i se cântă.