Duckadam cel singur
Eroii Stelei de la Sevilla, care au cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986, cea mai frumoasă performanță din istoria fotbalului nostru, nu s-au iubit niciodată între ei.
Dar măcar au încercat să salveze aparențele. O dată pe an, pe 7 mai, se îmbrăcau la 4 ace, se întâlneau la o masă festivă și-și aduceau aminte de ziua de glorie în care Steaua a bătut-o pe Barcelona după ce Duckadam a reușit să pareze 4 lovituri de la 11 metri. După care fiecare își urma destinul.
Scandalul din jurul Stelei i-a dezbinat însă mai rău. Unii au trecut de partea lui Gigi Becali în conflictul cu Armata, iar alții, majoritatea, în tabăra opusă. Practic, Duckadam a tulburat apele în clipa în care, deunăzi, l-a acuzat pe Pițurcă, deschis, că se află în spatele demersului inițiat de juristul Talpan în numele MApN. A fost destul ca fostul portar să declare „Ce face Pițurcă e josnic și ridicol!”, pentru ca Ilie Bărbulescu și Loți Boloni să reacționeze viguros. Ambii au respins ferm varianta conform căreia Pițurcă ar susține și încuraja strategia prin care se intenționează deposedarea lui Becali de echipa roș-albastră, preluată de acesta în 2003.
Dacă Bărbulescu s-a dezlănțuit cu fraze nervoase, gen „Lui Duckadam i s-a ridicat prea mult eroismul la cap” și „Cineva trebuie să-i pună frână lui Helmuth”, Boloni s-a dovedit mai echilibrat. Nu știu dacă a izbutit să depășească momentul de cumpănă, dar măcar a căutat asta. Refuzând să răspundă contondent, i-a atras atenția lui Duckadam că „trebuie să fie inteligent. Să-și apere echipa la care e angajat, dar și să-și respecte foștii colegi”. Ideea că aceștia au dreptul să cântărească lucrurile diferit constituie, dacă-mi permiteți, cheia problemei. Deoarece fiecare om e alt om, el are dreptul de a gândi și de a se exprima cum crede cu cuviință.
Sincer vorbind, Duckadam e de înțeles. Adevărat e că nu-i de invidiat. Plătit de Becali ca președinte de imagine, depinde de acesta și, ca atare, trebuie să-i cânte în strună. De ce-a ajuns aici nu-i treaba mea. Îl privește direct și personal, dar haideți să nu-i mai judecăm și comentăm pe alții după cum ni se năzare! Să nu-i considerăm adversari, iar dușmani nici atât, pe cei care au alte opinii. Putem gândi altfel fără să ne așteptăm la cotitură și, cu atât mai puțin, să ne urâm!
În rest, cu toate că, absolut surprinzător, Gigi pare mai simpatizat decât Lăcătuș chiar pe Facebook-ul lui Talpan!, Boloni nu greșește când îi reproșează ex-parlamentarului că le-a îndepărtat pe fostele glorii. Nu l-a interesat de ele, deși ar fi câștigat ținându-le aproape. Victima unui egoism fără margini, Becali și-a imaginat că există numai el și apropiații lui, așa că nu i-a păsat de nimeni. De pildă, i-a imputat lui Iordănescu că selecționează pe șpagă și a pierdut în 2004 procesul intentat de acesta. L-a jignit pe Ienei când antrenorul de la Sevilla împlinise 73 de ani, „Omul e bătrân, iar la bătrânețe o mai iei și razna!”. S-a purtat urât cu Hagi, „Execută ca antrenor ce-i indic eu, altfel îl demit, eject!”. Nu i-a scăpat nimeni, nici Bumbescu, nici Iovan, nici chiar Duckadam, luat însă mai blând, cu mănuși.
Așa a și rămas Helmuth singur, din ce în ce mai singur. Probabil că se simte incomod în această postură, chiar sunt convins că îl deranjează, dar nu văd să aibă vreo soluție pentru a ieși din tunel. Își duce crucea, iar dacă speră la altceva, mi-e teamă că visează degeaba. A optat și nu mai poate da înapoi.