Tăcerea ca răspuns
Altminteri, într-o postare pe Facebook ulterioară comunicatului emis de președintele CCA, Balaj a încercat să explice situația în câteva fraze.
Mă așteptam ca articolul meu de ieri, intitulat „Gloanțe oarbe”, să nu se bucure de unanimitate. Eram sigur că, pe lângă unii care să-i dea dreptate lui Cristi Balaj, se vor găsi destui care să fie de partea lui Kyros Vassaras. În fond, cum fiecare om e alt om, scuzați clișeul!, ar fi teribil de trist, ba chiar periculos, să gândim toți la fel.
M-a surprins însă faptul că nu puțini l-au judecat pe de-acum ex-arbitrul maramureșean cu o asprime exagerată, contondent. Ca pe hoții de cai, punându-i în spate ce-a făcut și ce n-a făcut. Mi-am revenit însă grabnic sesizând că userii respectivi se consideră proprietarii adevărului absolut și nu folosesc argumente, ci mai degrabă jigniri. Sudalme, înjurături. Superiori, ei se pricep la toate, iar tu, ziaristul, la nimic! Nu contează despre cine sau despre ce scrii, chiar nu contează, Jean boxează! Dar e de presupus ca băieții ăștia vor obosi curând de atâta inteligență și se vor întoarce, sper, cu picioarele pe pământ. Cu cât se va întâmpla asta mai repede, va fi spre binele lor, dar și spre al nostru.
Altminteri, într-o postare pe Facebook ulterioară comunicatului emis de președintele CCA, Balaj a încercat să explice situația în câteva fraze. Cred că a reușit. Rezumând la maximum, el a acuzat că „arbitrii români câștigă la fel, dar au cheltuieli diferite”.
Ca atare, pentru depășirea actualului impas, băimăreanul a propus ca transportul și cazarea să fie separate de barem astfel încât să iasă condiții egale pentru toți, iar cavalerii fluierului din București (nu mai reiau ideile de ieri) să nu mai fi avantajați. Să nu mai câștige dublu sau aproape dublu comparativ cu colegii lor din teritorii, de multe ori delegați la meciuri mai tari. De regulă la cele mai tari, la derby-uri. Numai că, baiul lui Balaj, deși propunerea lui e mai vechi, nimeni n-a luat-o în seamă! Inclusiv Vassaras a bagatelizat-o, a ignorat-o!
N-ai cum să nu-i dai dreptate lui Balaj când afli că acesta a dezbătut problema cu șeful lui în repetate rânduri, inclusiv la consfătuirea arbitrilor organizată la Cheile Grădiștei în iulie 2016.
Inclusiv atunci, băimăreanul i-a prezentat președintelui CCA în ce condiții, atenție!, de statut egal, nu privilegiat, ar fi el dispus să continue activitatea încă doi ani după 45. A nădăjduit, primind asigurări ferme în acest sens, că grecul a înțeles și va avea o reacție. Va zice albă sau neagră. Grecul n-a spus însă nimic, ci doar a publicat deunăzi, adică foarte târziu, după spartul târgului, comunicatul diplomatico-mieros la care m-am referit ieri. Logic că Balaj a interpretat lipsa de reacție a lui Vassaras ca un refuz. Tăcerea e și ea un răspuns, nu?
Ajunși aici, chiar nu văd de ce-aș mai lungi discuția, ca să bat apa-n piuă?! Iată de ce închei cu fragmente din două postări descoperite pe blog, păreri pe care le reproduc în speranța (mică, admit), că ele ar putea modifica abordarea haterilor de profesie. Citez din Joshua: „Când avem valori, ar fi bine să le tratăm drept ce sunt. Se întâmplă rar, din ce în ce mai rar, ca din neamul nostru de blazați să mai răsară și vârfuri în vreun domeniu. Atunci când ele apar, pe barba lor, pe munca lor, pe talentul lor, ar trebui să le recunoaștem, să le tratăm preferențial și să fim fericiți că există”.
În sfârșit, Valentin S nota: „Să-l muștruluiești pe Balaj că a avut un demers logic, exprimat prin termeni decenți, nu de iarmaroc, chiar mi se pare cam mult. Din partea lui Vassaras, dar și a unora care se apucă să critice nu neapărat cu temei, ci pentru că asta e starea lor naturală. Pur și simplu, se trezesc zilnic cu fața la cearceaf. Una peste alta, ca opinie de cititior oarecare, grecul a greșit. Balaj merita mai mult respect”.