Tigrul fără dinţi

Deşi mai are 3 puncte avans în fruntea Ligii 1, Steaua dezamăgeşte, nu impresionează.

Autoarea unui chinuit 1-1 la Tg. Mureş, unde a egalat-o pe penultima clasată chiar în minutul 90, formaţia roş-albastră nu se simte în apele ei. În ultimele 5 partide, socotind şi Europa League, a realizat o singură victorie, 2-1 cu Craiova, alarmant de puţin pentru o echipă care a cumpărat de 4 milioane de euro în această toamnă şi despre care se credea că va câştiga titlul fluierând. Poate că Steaua nu-i în criză, dar nici nu traversează un moment favorabil.

Meciul cu ASA a repetat scenariul din întâlnirea pierdută pe Arena Naţională în faţa Mediaşului. Ca şi Pustai, Alexa şi-a aşezat băieţii pe două rânduri apropiate, a redus la maximum spaţiile libere şi, în general, a refuzat să iasă din tranşee. A stat la cutie. Steaua a dominat categoric, dar steril, probă că a înscris abia după ce gazdele deschiseseră scorul la una dintre timidele lor zvâcniri.

Nu i se poate reproşa trupei bucureştene că n-a adus suficiente baloane în careul lui Mingote de vreme ce a tras 19 şuturi la poartă şi a obţinut 14 cornere. A adus, dar degeaba. La fel cum, fără să finalizeze, şi-a creat ocazii peste ocazii şi le-a irosit. S-a constatat încă o dată că Steaua n-are soluţii când e obligată să desfacă o defensivă aglomerată, înghesuită pe 10-15 metri. Ca s-o destabilizeze, i-ar trebui acţiuni individuale, adică jucători capabili să-şi depăşească adversarii prin driblinguri, prin fente. Aceştia însă au dispărut. Lui Sânmărtean, lui Chipciu şi lui Stanciu, de pildă, nu li s-au găsit înlocuitori pe măsură. În condiţiile în care Golubovici nu-i vârful căutat, iar brazilienii De Amorim şi Boldrin parcă baletează, Steaua pare un tigru fioros, dar fără dinţi. Bătrân şi istovit.

Luaţi în parte, roş-albaştrii ştiu fotbal, sunt meseriaşi. Nu arată însă că ştiu să joace împreună, nu prea le reuşeşte asta. Din cauză că instrumentiştii interpretează partituri diferite, orchestra sună fals. Altfel spus, Steaua nu suferă din pricina lipsei de valoare a jucătorilor, ci din cauza lipsei relaţiilor de joc dintre aceştia. E cu atât mai bizar ce se întâmplă, critic, cu cât clubul a investit generos în achiziţii. Şi-atunci? Fie acestea s-au făcut aiurea, fie Reghecampf întârzie nemotivat omogenizarea, fie ambele. Mai degrabă ambele. În consecinţă, se înmulţesc reproşurile contondente la adresa antrenorului, iar el, oricât ar brava, nu trebuie să rămână indiferent. Ostilitatea fanilor e un semn îngrijorător.

În altă ordine de idei, „centralul” Horaţiu Feşnic, recent inclus pe lista FIFA, a condus meciul cu mari greşeli. După o primă eroare gravă comisă când n-a dictat penalty pentru ASA în minutul 8, fault al lui Moke la Surdu, a recidivat în clipa în care nu l-a eliminat pe acelaşi Surdu, mureşeanul proptindu-şi crampoanele direct pe tibia lui Bourceanu în minutul 28. A procedat însă regulamentar cu Jakolis, „cartonaş roşu corect, n-avem ce discuta”, a comentat fair însuşi Reghe. Să convenim că pe Feşnic, 27 de ani împliniţi săptămâna trecută, îl scuză tinereţea, îl apără. Ea scuză multe, de acord, dar nu şi loviturile de la 11 metri vizibile din avion!