Florin Niţă şi Alibec

Se vor supăra fanii roş-albaştri, dar Steaua nu merita să câştige meciul cu FC Zurich, deşi elveţienii au egalat abia spre final.

Pentru afirmaţia de mai sus stau mărturie fişa tehnică şi aspectul general al partidei. Jucătorul numărul 1 al formaţiei lui Reghecampf, chiar eroul ei, s-a dovedit portarul Niţă, cu câte 3 intervenţii providenţiale pe repriză. La rându-i, iertat de Gigi Becali pentru că „e un om al bisericii care se dă cu mir pe picioare”, Golubovici a spart gheaţa şi a înscris după 923 de minute de „erezie”. Când i-a luat faţa lui Nef ca să devieze în gol centrarea lui Ad. Popa, sârbul a fost omul potrivit la locul potrivit. Dincolo de clipa lui de inspiraţie, tot Florin Niţă trebuie considerat eroul întâlnirii.

Din păcate, Steaua a construit puţin şi previzibil. A suferit mai ales la mijloc, unde doar Bourceanu a trecut clasa. Muniru a alergat ca rătăcit, în vreme ce brazilienii Boldrin şi De Amorim n-au ieşit în evidenţă. Ambii au părut să caute ceva ce n-au găsit. Ca atare, faza de atac s-a bazat mai ales pe sprinturile lui Ad. Popa, derutante şi spectaculoase, însă lipsite de efect. „Motoreta” a căzut adesea în plasa propriei impetuozităţi.

Vicecampioana a invocat cu temei scuza numeroşilor accidentaţi, L. Filip, Moke, Vl. Achim, Pintilii şi Fl. Tănase. Cu ei în teren, probabil că echipa ar fi arătat altfel. Pe de altă parte însă, e anormal să n-ai soluţii pe bancă într-un context în care, excluzând banii pe Alibec, ai băgat peste 4 milioane de euro în achiziţiile actualei stagiuni. Concluzia e că n-ai investit judicios dacă ai ajuns să abordezi un duel important din grupele Europa League având rezerve de câmp pe Jakolis, Tudorie, G. Simion, Vâlceanu, D. Popescu şi Aganovici, croatul fiind incomplet restabilit!

Cred că Reghe s-a pripit când, la 1-0 în minutul 83, a decis să schimbe. L-a scos pe Muniru, l-a suit pe Ov. Popescu în linia mediană şi l-a trimis fundaş dreapta pe Jakolis. Greu de înţeles de ce, întrucât nu umbli la ceva ce merge şi, dacă totuşi umbli, nu operezi mai multe modificări dintr-un foc! La fel cum, tot la 1-0, dar în minutul 80, îl introdusese pe Tudorie în ideea că Golubovici terminase benzina.

Posibil, dar atunci mai degrabă aveai nevoie de un mijlocaş ca să aglomerezi jocul, să-l îngheţi, nu de un atacant.

La scurt timp după ce Steaua a nemulţumit, căci nu-i vreo scofală să faci egal acasă cu o divizionară secundă elveţiană, fie ea şi lider al clasamentului, Astra ne-a oferit un succes-surpriză la Plzen. Parcă renăscută din propria-i cenuşă, campioana s-a impus clar. Budescu s-a apropiat de forma luminoasă dinaintea plecării în China, iar Alibec, magnific la primul gol şi norocos la al doilea, a demonstrat din nou că e cel mai bun vârf din fotbalul românesc, cel mai puternic. N-ar strica să afle şi selecţionerul Daum chestia asta.

În paralel cu felicitările cuvenite lui Şumudică deoarece, în ciuda haosului de la Giurgiu, a pregătit şi a condus meciul ca la carte, am mai reţinut ceva de la Plzen. Se scursese o oră de joc, arbitrul încă nu le cadorisise pe gazde cu lovitura de la 11 metri şi, deşi tabela de marcaj arăta 0-2, publicul ceh aplauda frenetic şi îşi încuraja în cor favoriţii! La noi, stadionul s-ar fi cutremurat de huiduieli încă dinainte de pauză.