Pe buza prăpastiei

Continui să cred că titlul cucerit în premieră de Astra s-a datorat unui grup de fotbalişti talentaţi şi, preponderent, antrenorului

După ce Astra a pierdut ruşinos în Europa League, 0-4 la Roma, am promis că mă voi referi la deriva formaţiei giurgiuvene, acum locul 12 în campionat, 11 puncte din 11 meciuri şi, logic, şanse mai degrabă teoretice de calificare în play-off. Nu mi-am onorat făgăduiala, numai că astăzi, când o respect, situaţia echipei de la malul Dunării e şi mai proastă. Pluteşte în aer insolvenţa, bate vânt de faliment, pesimiştii iau în calcul chiar desfiinţarea.

Continui să cred că titlul cucerit în premieră de Astra s-a datorat unui grup de fotbalişti talentaţi şi, preponderent, antrenorului. Pierzând 4-5 jucători importanţi în 2016, Şumudică şi-a pierdut la rându-i răbdarea, apoi măsura şi a ieşit în decor. S-a apărat, dar a şi atacat, din care motiv şi-a făcut duşmani cu carul. Cei care-l arată cu degetul n-au însă voie să uite că, în ciuda exceselor, Şumudică a însemnat un factotum pentru Astra. A fost omul-orchestră. Un fel de, îl invit să nu se simtă jignit, fată în casă. A transpirat pentru echipă şi a vorbit pentru ea în condiţiile în care magnatul Ioan Niculae se afla în detenţie, omul din umbră, Petre Buduru, într-o prelungă tăcere, iar preşedintele Dani Coman, abia retras dintre buturi, în rol secundar.

Rebelul Şumudică a găsit ce-a căutat cu înfrigurare, ostilitatea numeroşilor suporteri stelişti. Duşmănia, chiar ura lor. În ciuda unor miştouri ieftine, tehnicianul a înotat contra curentului, dovedindu-se curajos într-o lume a balonului rotund masiv şi intens colorată în roş-albastru. Nu dezvolt subiectul, dar notez că Steaua a investit din vară până azi 6 milioane de euro în transferuri, peste bugetul anual al unui club de anvergura lui Dinamo. Spre a încheia cu Şumudică, repet că acesta a contribuit decisiv la triumful Astrei. Când el n-a mai putut s-o ţină în mână, s-o controleze, echipa s-a prăbuşit.

Recent, lucrurile s-au deteriorat şi mai rău din pricină că, neplătiţi de 3-4 luni şi duşi cu zăhărelul, băieţii au ajuns cu răbdarea la limită. Mai treacă-meargă că n-au stadion şi nici geci de iarnă, că se antrenează la Izvorani ca să joace pe Cluj Arena ori pe Dinamo! Deşi tremură în treninguri groase cât foaia de ceapă, au înghiţit în sec până când, deunăzi, şefii i-au minţit iar. Li s-a cerut să cesioneze creanţele pentru a scăpa clubul din încleştare, ei având să-şi primească după 1 decembrie restanţele, cifrate la 36.000 de euro în cazul antrenorului!, din sumele oferite de participarea în grupele Europa League. Au semnat pentru a constata că Astra l-a vândut a doua zi pe Alibec la Steaua contra două milioane de euro! Cum din banii încasaţi se puteau achita restanţele, rezultă că fotbaliştii au fost luaţi de fraieri, de-aia nici ei nu mai par interesaţi să joace şi ameninţă cu plecarea în bloc!

Dincolo de zvonul fals că s-ar muta la Galaţi, Astra trăieşte pe buza prăpastiei. Dacă variantele ei de salvare sunt reduse, eventuala sa dispariţie n-ar surprinde deloc cunoscând că alte campioane, Rapid, Petrolul, Urziceni şi Galaţi, şi-au dat recent obştescul sfârşit. E trist ce se întâmplă la Giurgiu, dar creşte riscul ca Astra să devină o echipă de pluton, de liga secundă. Sau chiar o amintire.