Din eşec în eşec

Sfidând promisiunile pompieristice ale şefilor FRF, fotbalul românesc, inclusiv cel juvenil, şchiopătează vizibil

Din clipa în care a câştigat alegerile, ceea ce se întâmpla în martie 2014, conducerea FRF s-a bătut cu cărămida în piept că va schimba din temelii sistemul juvenil. Că va inova, că va face şi va drege. Deşi s-au scurs 2 ani şi jumătate de-atunci, nici n-a făcut şi nici n-a dres!

Cea mai concludentă dovadă în acest sens o constituie faptul, de necontestat, că nicio selecţionată românească U17, U19 şi U21 nu s-a calificat la vreun turneu final de când Răzvan Burleanu et Comp. s-au instalat la Casa Fotbalului! Poate că alţii se declară surprinşi. Se miră, se minunează. Nu şi subsemnatul, care n-a crezut în angajamentele demagogice ale staff-ului federal, în declaraţiile de paradă ale acestuia. Am avertizat că incompetenţa nu va duce nicăieri şi, din păcate, n-a dus. 

Ultima care a clacat a fost „naţionala” U21, întrecută în deplasare de Danemarca şi eliminată din cursa pentru Europenele 2017 din Polonia. Haideţi să nu ne mai prefacem şi să recunoaştem că ştiam că ne aşteaptă o înfrângere la Aalborg după ce danezii îi învinseseră pe băieţii lui Cristi Dulca în meciul tur de la Giurgiu nu oricum, ci cu 3-0. Marţi seara, ai noştri au scăpat mai uşor, 1-3, dar în contextul în care, desprinse la 3 goluri încă din minutul 39, gazdele au lăsat-o mai moale în repriza secundă. Teoretic, ar mai exista varianta să ocupăm la potou locul 2 şi să prindem barajul, la care vor ajunge 4 echipe din 9. Şansă mai degrabă însă egală cu zero, deoarece comparaţia cu poziţiile 2 din celelalte 8 grupe ne dezavantajează clar. Plus că mai avem de disputat o singură întâlnire, în Bulgaria, cu un adversar care ne-a învins cu 2-0 la Tg. Mureş. Ca atare, nu înţeleg de ce ne-am îmbăta cu apă rece, vom bifa încă o calificare ratată şi nu se va scufunda pământul!

Nu prea văd ce i s-ar putea imputa lui Dulca. Exceptându-i pe Fl. Tănase şi pe Puşcaş, accidentaţi, a folosit toată floarea Ligii 1, Hodorogea, Ţâru, Nedelcearu, Al. Ioniţă II, Tudorie ş.a.m.d., alături de „străinii” Cojocaru şi Bumba. Ba chiar i-a adus în regim de urgenţă, în cursul zilei de luni, pe Răzvan Marin şi pe Dorin Rotariu, convocaţi la lotul A şi lăsaţi pe banca de rezerve la 1-1 cu Muntenegru. Numai că, simţindu-i obosiţi, Dulca i-a introdus târziu la Aalborg, în minutul 46 şi, respectiv, în 68. Cum Daum nu i-a folosit deloc duminică, poate că trebuia să-i cedeze pe cei doi „tineretului”, nu să-i mai trambaleze la Cluj. Dar şi aşa, dincolo de socotelile tehnicianului neamţ ori chiar de egoismul lui, nu-i de presupus că Marin şi Rotariu ar fi reuşit să întoarcă soarta partidei din Danemarca. Trist, adevărul e că Dulca a încercat ce era de încercat. Dacă a defilat cu ce-a avut, rezultă că a avut puţin. O arie de selecţie redusă, îngustă, săracă, iar asta în ciuda intervenţiei federale de a forţa cluburile să titularizeze măcar un jucător U21 în Liga 1.

Iată de ce, sfidând promisiunile pompieristice ale şefilor FRF, fotbalul românesc, inclusiv cel juvenil, şchiopătează vizibil. Merge din eşec în eşec, la vale. Corect, moştenirea atârnă greu, însă nici aceşti 2 ani şi jumătate, între alte erori, cu centre de excelenţă înfiinţate ilegal şi înscrise neregulamentar (subiect de dezvoltat), n-au marcat vreun progres. Fie el şi foarte mic.