Cu musca pe căciulă

Ne-am obişnuit cu erorile cavalerilor fluierului, atât că ele s-au înmulţit dramatic de la un timp şi, încă mai trist, au căpătat dimensiuni ieşite din comun.

În etapa a 5-a, 4 meciuri din 7 au stat sub semnul gafelor de arbitraj, fapt îngrijorător, de-a dreptul alarmant.

Despre scăpările lui Radu Petrescu la derby-ul Steaua-Dinamo am scris luni, aşa că nu mai revin. Într-un moment în care numeroşi useri mi-au reproşat că am fost îngăduitor cu RP, repet că nu pot fi tranşant atunci când fazele incriminate se pretează la interpretări, când sunt discutabile. Dacă nici după 7-8 reluări video nu eşti în măsură să te pronunţi ferm, e recomandabil să te abţii şi să-i dai credit arbitrului.

Din păcate însă, în această ultimă rundă s-au consemnat greşeli atât de grave şi de flagrante încât „centralii” chiar n-au ce argumente să invoce în apărarea lor. Nu pot cere înţelegere, iar clemenţă nici atât.

Să inventariem: Lucian Rusandu, nota 2 în Gazetă, i-a refuzat Astrei un 11 metri evident în Gruia la scorul de 1-1, campioana pierzând în cele din urmă, şi după ce Săpunaru a irosit un penalty, cu 1-5. Surprinzător la experienţa sa, Alexandru Tudor, ecuson FIFA, a comis-o în partida dintre Voluntari şi Pandurii, 0-0, în sensul în care le-a privat pe gazde de un 11 metri, dacă nu de două! În minutul 78, Grecu a jucat mingea cu mâna în careu ca la volei, dar Tudor a lăsat meciul să curgă! La ACS Poli-Craiova, 3-2, Robert Dumitru a mutat în interiorul suprafeţei de pedeapsă intervenţia lui Acka asupra lui Bărbuţ, deşi alunecarea timişoreanului se petrecuse cert, fără echivoc, în afara liniei de 16 metri, trebuie să apreciem că arbitrii s-au făcut de râs în această etapă mai rău ca oricând. Întrucât acelaşi R. Dumitru l-a iertat pe Şeroni de 11 metri la 2-2, fault la A. Ivan, putem afirma că unii arbitri chiar au stabilit rezultatele finale şi au fixat ordinea în clasament!

Nu-i lesne de răspuns la întrebarea cine-i vinovat că arbitrajul românesc a scăzut până la cota de avarie? Fără să fie singurul în culpă, preşedintele Comisiei Centrale, grecul Kyros Vassaras, e în situaţia de a se simţi primul cu musca pe căciulă. El are meritul, subliniat la vremea respectivă, de a-l fi ajutat pe Ovidiu Haţegan să oficieze la Euro şi, ulterior, la JO 2016, dar altceva? Reamintind că Haţegan n-a rupt gura târgului la Rio, fiind aspru criticat de ambele tabere după semifinala Brazilia-Honduras, 6-0, altceva nu mai rămâne de semnalat. Zero, vraişte, crivăţ!

Una că nicăieri în lume forul naţional al arbitrilor nu-i condus de un străin (Collina în Ucraina şi Rosetti în Rusia au lucrat ca instructori, ca supervizori) şi alta că, din nou la noi ca la nimeni, CCA e alcătuită, cu excepţia vicepreşedintelui Al. Deaconu, numai din foşti tuşieri (Mîrţ, Szekely, Nica, Dumitrescu, Ciubotariu)! Cu un şef care stă mai mult la Atena decât la Bucureşti, ce-ar fi să ia exemplu de la selecţionerul Daum?, Comisia Centrală şi-a pierdut autonomia şi dansează după cum şi ce îi cântă fanfara federală. Fireşte că nu vine nimeni din spate deoarece n-are cine să-i urmărească şi să-i îndrume pe arbitrii tineri, subiectul merită dezvoltat, dar după întoarcerea dintr-o scurtă vacanţă.