Unicul străin

În stilul de a bagateliza orice, destui vor strâmba din nas că nu-i o mare chestie asta cu Ogăraru.

Seduşi de încleştările de la Euro 2016, una mai frumoasă decât cealaltă, am trecut nepăsători pe lângă o ştire ce-ar fi meritat un plus de atenţie. E vorba despre promovarea lui George Ogăraru, campion cu Steaua în 2005 şi 2006, ca secund la tineretul lui Ajax Amsterdam, la Jong Ajax. Scriu promovare deoarece Ogăraru a activat anterior, după despărţirea de U Cluj, la echipa U18 a clubului olandez. De data asta însă, tânărul tehnician român, 36 de ani împliniţi pe 3 februarie, va fi asistentul lui Marcel Keizer în liga a doua. Suntem îndreptăţiţi să discutăm despre o ascensiune. Despre un pas înainte.

În stilul de a bagateliza orice, destui vor strâmba din nas că nu-i o mare chestie asta cu Ogăraru. Auzi scofală, secund la echipa secundă, ce atâta tevatură?! Părerea mea, şi a altora, e că respectivii gândesc greşit. Nu-i puţin lucru, dimpotrivă, să faci parte din colectivul de tehnicieni ai Academiei Ajax, una dintre cele mai productive şcoli de fotbal din istorie. Ea l-a lansat şi pe Cristi Chivu, venit la 19 ani de la Craiova şi vândut Romei cu 18 milioane de euro în 2003. De-aici au mai plecat Bergkamp şi Ibrahimovici, Babel şi Sneijder, Huntelaar şi L. Suarez, pe ei clubul încasând sute de milioane de euro. Pe ultimul, pe Daley Blind, a primit de la Manchester United 17,5 milioane în 2014.

Ogăraru a evoluat fundaş dreapta la Ajax în peste 50 de meciuri între 2006 şi 2010, iar în 2008-2009 gruparea batavă l-a împrumutat Stelei, la care se remarcase în intervalul 1998-2006. La ora la care s-a transferat în Olanda, unde va cuceri o dată Cupa şi de două ori Supercupa, Ajax i-a plătit Stelei 3,3 milioane de dolari, sumă importantă în acel moment. Astăzi, când lucrează cot la cot cu fostele glorii ale „lăncierilor” Richard Witschge, John Bosman ori Winston Bogarde, Ogăraru e singurul străin dintre cei 30 de antrenori ai Academiei. Din acest motiv, dar şi pentru că, începând de jos, a suit etapă cu etapă, ar trebui să ne mândrim cu el. Băiat de băiat, serios, muncitor, modest.

Dar şi pentru că, prin intermediul fundaţiei pe care o patronează, se agită permanent să-l ajute pe Mihăiţă Neşu, campionul din 2005 şi 2006 imobilizat într-un scaun cu rotile. În urma demonstraţiei Steaua 1986 – Steaua 2006, organizată la Polivalentă pe 9 mai 2016, la 5 ani de la blestematul accident suferit de Neşu, s-au strâns în contul acestuia, socotind şi donaţiile (cea mai generoasă aparţinând lui Olăroiu), peste 85.000 de euro.

Din 3 septembrie 2014 în 1 martie 2015, Ogăraru a pregătit-o pe U Cluj. În ciuda unei victorii cu 6-0 la Piatra Neamţ, eşecul de 0-3 cu Dinamo i-a adus concedierea şi i-a provocat un gust amar. „La noi nu există nici răbdare, nici înţelegere. Se vrea totul de azi pe mâine, ba chiar de azi pe ieri!”, avea să comenteze pe marginea sejurului de 6 luni petrecut pe Someş. Altfel, România continuă să ocupe o poziţie privilegiată în sufletul lui şi e convins că într-o bună zi se va întoarce acasă. Până atunci, admite însă, necăjit, că „mai degrabă mă apreciază clubul care m-a adoptat decât cel care m-a crescut”.
Din păcate, ăştia suntem şi ne schimbăm greu. Greu spre deloc.