Umbre şi umbrele la Paris

E suficient sã parcurgi ziarele apărute pe malurile Senei după Franţa-România, 2-1, pentru a te lămuri că învingătorii au trecut printr-o cumpănă serioasă şi că răsuflă uşuraţi.

L’Equipe a titrat „Payet salvează sărbătoarea”, iar Le Parisien îl ridică şi el în slăvi pe autorul golului din minutul 89: „Lumina a venit de la Payet”. Despre ai noştri puţin, cu zgârcenie. Ei au fost „de coriaces Roumains”, ceea ce se traduce prin tenace sau, forţând niţel, prin aprigi. Duelul cu noi a trecut, urmează cel cu Albania de miercuri, atenţia e captată de schipetari.

Vive le Roi!
De unde se aşteptau ca Euro 2016 să fie triumful lui Pogba şi al lui Griezmann, francezii s-au trezit cu un alt erou, cu Dimitri Payet! Golul providenţial al acestuia a ajuns „capodoperă” în Le Parisien, „magnific” şi „fantastic” în L’Equipe, pentru ca însuşi preşedintele Hollande să-l declare „extraordinar”, să admită că „m-a făcut fericit”. Fireşte, socotiţi victimele crispării inerente partidei de debut, Pogba şi Griezmann i-au cedat prim-planul lui Payet, din care motiv Insulele Reunion din Oceanul Indian, unde s-a născut atacantul lui West Ham, au ajuns cea mai căutată destinaţie de pe pământ! Ziarele şi televiziunile din Hexagon şi-au expediat acolo, în vecinătatea Insulelor Mauritius, reporterii să consemneze neîntârziat din Saint-Philippe, orăşelul în care „minunatul Dimitri a şutat în prima minge”, ce zic rudele şi foştii vecini ai familiei Payet. Coincidenţă, actualul idol a debutat în „naţională” contra României, în meciul de 2-0 susţinut pe 9 octombrie 2010 chiar pe Stade de France, întâlnire în care Les Bleus au deschis scorul dintr-un ofsaid flagrant la Remy! Oricum, Pogba oftează şi speră la zile mai senine, în timp ce Payet îşi savurează momentul de glorie. Le Roi est mort, vive le Roi!

Un gol „litigios”. Atât?!
La centrul de presă de la Parc des Princes, stadionul proximei bătălii a „tricolorilor”, continuă să se discute pe marginea golului marcat cu capul de Giroud, identificat de L’Equipe ca fiind „un but litigieux”. Cotidianul citat admite că „la deschiderea scorului, Olivier Giroud a lovit braţul drept al portarului român”, după care îşi pierde însă din fermitate, şi, diplomatic, se limitează să spună că „probabil mascat, arbitrul Kassai putea să sancţioneze”. Greşit, „centralul” nu putea să fluiere, ci era obligat să fluiere deoarece atacantul a folosit cotul spre a-l împiedica pe Tătăruşanu să reţină sau să respingă mingea. Corect, Tătă a avut mâinile moi, parcă de ceară, dar faultul lui Giroud a fost în afara oricărui dubiu, aşa că maghiarul trebuia să intervină. Printre alte erori, Kassai nu i-a acordat lui Fl. Andone o lovitură liberă în marginea careului atunci când, în minutul 38, Koscielny i-a blocat genunchiul. De acord că nu din cauza arbitrajului am pierdut, numai că detalii precum cele de mai sus atârnă greu. Rareori arbitrii cu ştaif îţi mai bagă mâna în adâncul buzunarului. Ei doar te ciupesc, cum s-au petrecut lucrurile şi acum, ceea ce însă ustură rău. Nu deschid proces de intenţie nimănui, dar nici să nu ne creadă Kassai şi francezii mai fraieri decât suntem!

Acuzaţii gratuite
Cei care-mi reproşează mie că nu ştiu să scriu şi că habar n-am de fotbal, critici fireşte întemeiate, s-au repezit iar pe net la gâtul lui Iordănescu! I-au imputat încă o dată, placă tocită, că e ruginit, învechit, coclit şi alte asemenea rime de doi lei. Adevărate aiureli, acuze gratuite şi mincinoase, în condiţiile în care selecţionerul chiar a pregătit riguros partida de vineri seara. Echipa lui a stat bine în teren, a blocat conştiincios spaţiile şi, în general, a lăsat o impresie agreabilă. N-a avut complexe, a jucat de la egal la egal cu un adversar superior cotat, ba şi servit de gazonul şi de publicul proprii. Nu s-a retras în cochilie, din contră, s-a străduit să atace şi a reuşit mai des decât de obicei. Îndrăznesc să afirm, dac-ar fi avut şi-un dram de noroc, ar fi realizat un rezultat memorabil. Celor care-l contestă pe Iordănescu mi-aş permite să le amintesc că L’Equipe i-a dat tehnicianului român aceeaşi notă ca francezului Deschamps, 7! E însă stilul unora dintre noi, şi defectul lor, de a prefera să strâmbe din nas la orice bătaie de vânt şi chiar să înjure.

Schimbări ratate
La un singur capitol, apreciere mai largă, a rămas dator Iordănescu. La schimbări. În măsura în care, îndrăzneţ, Deschamps a renunţat la vedetele Griezmann şi Pogba, mutându-l pe Payet din bandă în centru şi împingându-l ca un stilet, Iordănescu n-a nimerit-o nici cu Alibec, nici cu Chipciu, nici cu Torje. Am rezerve că Fl. Andone era de substituit după ce-i hărţuise pe Koscielny şi pe Rami de le scosese limbile de-un cot. La fel şi Stanciu, remarcat atât de Gazetă (nota 8), cât şi de L’Equipe (7). În caz că, simţindu-se obosiţi, au cerut ei înşişi să iasă, Iordănescu are o justificare plauzibilă. Altminteri nu, întrucât nou-intraţii n-au convins. Mai e de observat că, în ansamblu, L’Equipe a dat note mai mici decât Gazeta, 4 lui Raţ, lui Hoban şi lui Ad. Popa, apoi 5 lui Rami, Matuidi, Pogba şi Griezmann, chiar 3 lui Evra! De partea cealaltă, GSP n-a dat nici măcar un 4, darămite vreun 3, de unde şi întrebarea dacă noi suntem mai generoşi ori mai patrioţi decât francezii? Sincer, mi-e imposibil să răspund, dar mă mir că Evra a primit 3 şi adversarul lui direct, Ad. Popa, nota 4, cine să-l fi scos din ghete pe fundaşul „cocoşilor”?!

Fără să ne dezamăgească, acest 1-2 nu ne-a mulţumit. Prestaţia băieţilor, mai legată şi mai curajoasă ca altădată, ne-a plăcut, dar înfrângerea ne-a durut şi pentru că a picat în penultimul minut. Toţi cei de-aici, inclusiv francezii, nădăjduiesc că vor juca mai înfipt în meciurile viitoare. N-ar trebui să constituim noi excepţia de la regulă. Cu Elveţia şi cu Albania va fi o pâine albă de mâncat, vom mai vorbi despre asta. În Montparnasse plouă cu spume şi oamenii circulă zgribuliţi sub streşinile unor străzi aproape pustii. Les Parapluies de Cherbourg s-au transformat în Umbrelele din Paris. Salutări tuturor!
Paris, 12 iunie 2016