Gata, fără răutăcisme!
Rezumând, vă invit să nu ridicăm acest 1-1 la nivel de dramă chiar dacă el s-a consemnat în compania unei reprezentative mai degrabă obscure şi, din câte s-a auzit, lipsită de 3-4 vedete.
Acest 1-1 de la Como cu RD Congo, ex-Zair, a avut două reprize distincte. Iniţial, „tricolorii” au controlat partida, au deschis scorul şi se puteau lesne desprinde de nişte africani, să fiu iertat, cam bezmetici, dezordonaţi. Dispuşi pe teren la ce-o fi şi ce-o ieşi, într-un fel de mişcare browniană. Adevărat e însă că golul lui Stanciu i s-a datorat mai puţin acestuia şi mai mult lui Bompunga, care i-a servit stelistului mingea pe tavă. Practic, l-a ajutat să înscrie. Bompunga, ca să ne lămurim pe cine am întâlnit, joacă la Victoria Club Kinshasa. Însuşi căpitanul „leoparzilor”, Zakuani, evoluează la Peterborough United, în liga a 3-a engleză.
Pe fondul dominării noastre, africanii n-au arătat nimic până la pauză în afara vitezei şi, cu excepţia vârfului Bakambu de la Villarreal, a unei tehnici modeste. Totuşi, li se cuvenea un penalty în minutul 29, când Pantilimon a ieşit imprudent şi, cu genunchiul în faţă, l-a doborât în careu pe acelaşi Bakambu. „Centralul” italian s-a făcut că plouă, dar trebuia să fluiere 11 metri.
După o jumătate de meci în care băieţii noştri au vrut şi, mai important, au putut, ţinând de minge şi trăgând des la poartă, ei s-au stins asemenea unor lumânări ce s-au consumat prea repede. În consecinţă, adversarii i-au călărit minute în şir şi au restabilit egalitatea spre sfârşit. Părerea mea e că pe merit.
La final, Iordănescu a recunoscut că „în repriza a doua am scăzut în joc”. Corect, numai că aşteptam de la selecţioner să constate, dar şi să explice de ce s-a întâmplat aşa. Asta în condiţiile în care, din păcate, niciuna dintre schimbările operate pe parcurs, cronologic, Prepeliţă, Torje, Maxim, Hora, Keşeru şi Toşca, n-au adus nicio înviorare. Sincer, n-am înţeles de ce l-a mai introdus pe fundaşul Toşca în minutul 89 şi la 1-1!
În condiţiile în care actuala listă de 28 va fi restrânsă la 23 pentru Euro, logic că fiecare „tricolor” a căutat să impresioneze. Dacă n-au reuşit toţi, s-au remarcat Stanciu, Ad. Popa, Pintilii şi, să nu zâmbiţi!, Chipciu, mai determinat ca de obicei, mai prezent. În frunte cu căpitanul Chiricheş, căruia Bakambu i-a cam scos sufletul, ceilalţi au dezamăgit. Au fost şterşi, anonimi, figuranţi. Nici Alibec, la cea dintâi titularizare, n-a sedus, dar nici n-a primit suficiente mingi. Deşi a exprimat forţă, fixând şi hăituind 2 apărători adverşi, el n-a avut o sarcină uşoară câtă vreme în spatele lui s-a aflat o tripletă, Popa-Stanciu-Chipciu, de culoare roş-albastră, înţelegeţi unde bat?
Rezumând, vă invit să nu ridicăm acest 1-1 la nivel de dramă chiar dacă el s-a consemnat în compania unei reprezentative mai degrabă obscure şi, din câte s-a auzit, lipsită de 3-4 vedete. În ajun de Euro, haideţi să nu umblăm, vorba lui Hagi, cu răutăcisme, ci să fim pozitivi, să-i încurajăm şi să-i mobilizăm pe băieţi în speranţa că vor prinde şi zile mai senine! De ce nu duminică la Torino contra Ucrainei? Ca atare, mă conformez şi, spre a nu mai fi bănuit de defetism, scriu că prestaţia din „amicalul” cu RD Congo n-a fost slabă, pe alocuri foarte, ci acceptabilă, cu notă de trecere. La limită, dar de trecere. Hai, România!