Degetul pe rană
Observațiile de mai sus sunt corecte, fie și pentru că până la egalare, realizată de Enache în minutul 66, roș-albaștrii au jucat bambilici, nu fotbal!
“A marcat chiar jucătorul care trebuia să ia roșu pentru fault la Hamroun”, a comentat Reghecampf după meciul Steaua-Pandurii, 1-1, care a dus în premieră titlul de campioană la Giurgiu. Se referea la Hora și la intrarea acestuia din minutul 20, încheiată cu accidentarea lui Hamroun, apoi cu înlocuirea algerianului la pauză. Reghe a văzut bine: violent, faultul lui Hora trebuia sancționat cu cartonaș roșu deoarece gorjeanul n-a avut intenția să joace mingea, ci s-a proptit cu crampoanele direct în glezna adversarului.
Surprinzător, Radu Petrescu s-a mulțumit să scoată cartonașul galben!
Pe de altă parte însă, ar fi o eroare ca Steaua să atribuie egalul de duminică exclusiv arbitrilor. Iscălind nightought, un internaut a atras atenția pe GSP că “merge să te legi de arbitraje când joci fotbal. Când nu joci nimic, n-ai acest drept. Ce-ar fi vrut steliștii, să le bage adversarii sau arbitrii mingea în poartă?”. Alt user, Paul Conache, a completat judecata cu “Reghe, dacă dorești să afli vinovatul, uită-te în oglindă!”.
Evident, Reghecampf nu-i unicul vinovat, dar e, alături de Rădoi, unul dintre ei.
Observațiile de mai sus sunt corecte, fie și pentru că până la egalare, realizată de Enache în minutul 66, roș-albaștrii au jucat bambilici, nu fotbal! Intercepții greșite, pase aiurea, o atitudine de apatie ce părea uneori suspectă, o moleșeală de reumatici! Timp de o oră, Steaua a arătat ca o formație fără cap și fără coadă, mai degrabă angajată în cursa pentru evitarea retrogradării decât în lupta pentru titlu!
Anunțând că “în seara asta m-am dezlipit de un fotbal din care nu înțeleg nimic”, Gigi Becali s-a apropiat, în sfârșit, de adevăr. A admis deschis că “n-avem valoare”! Asta-i realitatea, doar că în clipa în care am susținut așa ceva, deși cu oarece menajamente, steliștii mi-au sărit în cap și m-au taxat de orb, de duș-man ori de amândouă. Spre regretul lor, au ajuns la vorba mea, numai că e prea târziu în ceea ce-i privește. Când nu sesizezi că Varela și Tamaș sunt în cădere liberă, că Momcilovici n-are stofă, când te bazezi în ofensivă pe doi atacanți limitați gen Tade și Bawab, dar îți permiți să te dispensezi de Papp și de Bourceanu, ultimul fiind, în opinia mea, superior lăudatului Pintilii, atunci aștepți zadarnic victorii. Ele vor veni întâmplător sau nu vor veni deloc.
Vă reamintesc afirmația lui Reghecampf din 1 martie: “Nu-mi fac probleme, Steaua va fi campioana României. V-o spune Reghe și o să realizați în luna mai câtă dreptate am avut!”. Iată că n-a avut, de aceea continuu să mă întreb ce-a urmărit cu declarația respectivă, și-a dat curaj singur sau a căutat să-și sperie adversarii printr-o nouă aroganță? Prima variantă nu explică însă și nici nu scuză impresia de sfidare.
Într-un moment de tristețe roș-albastră întinsă și confuză, Mihai Stoica a îndrăznit să pună degetul pe rană: “Nu arbitrajul a fost decisiv! Dacă aș zice că noi am pierdut titlul, aș fi ridicol întrucât n-am fost niciodată pe locul 1. E greu, dar campionatul l-a câștigat Astra și ea merită felicitările noastre”. Cum analizele se găsesc abia la început, ne vom mai ocupa de aceste aspecte. Până atunci, citiți acum cronica unui eșec dinainte anunțat.