Steaua trăiește

Reghe a surprins trimițând în teren o echipă greu de anticipat, chiar fistichie.

Alibec parcă a fotografiat acest Steaua-Astra, 2-0, când a recunoscut că “Ne-au bătut clar și n-are rost să mai discutăm. Au fost mult peste noi”. Chiar așa au stat lucrurile.

Dacă trupa lui Reghecampf a reușit să se concentreze într-un moment crucial, cea a lui Șumudică a clacat, arătând insuficient pregătită fizic și psihic pentru un duel fără menajamente. Oricât se străduiește Șumi să adoarmă vigilența celorlalți, să-i păcălească, el pare mai degrabă resemnat decât viclean.

Reghe a surprins trimițând în teren o echipă greu de anticipat, chiar fistichie. L-a introdus pe Tamaș fundaș dreapta, l-a titularizat pe repudiatul Momcilovici, deunăzi luat în bâză de Gigi Becali, l-a urcat mijlocaș pe Enache și l-a împins vârf pe Chipciu. În plus, poate surpriza numărul 1, a apelat la doi închizători! Era de presupus că, la așa alcătuire, Steaua va adopta un joc de tatonare, mai prudent, mai închis.

Din contră, ea s-a repezit asupra adversarului și nu l-a slăbit  până nu l-a răpus. Reghecampf s-a dovedit de data asta foarte inspirat.Cei mai buni oameni ai Stelei au fost iarăși Fl. Niță și N. Stanciu, lângă care trebuie amintit Momcilovici, dar greul bătăliei l-au dus Pintilii și Bourceanu. Transpirând abundent și cu folos, aceștia au revenit spectaculos în prim-plan deși nu puțini le cântaseră prohodul. Come-back-ul Stelei se datorează în mare măsură celor doi maratoniști.

Adevărat e că replica anemică a liderului i-a înlesnit misiunea Stelei. Incapabilă să suplinească plecarea lui Budescu, Astra a părut o formație cenușie, tristă, posacă, cu capul în pământ. Tocmai pentru că ulciorul nu merge mereu la apă, ci se mai și sparge, Astrei i-a întors spatele și norocul ce-i surâsese nițel cu CFR și din plin la Botoșani. Când ai o singură ocazie de gol pe parcursul întregii partide, ratată de Alibec în prelungirile reprizei întâi, nu poți pretinde altceva. Îți accepți soarta, adică suporți înfrângerea și înghiți în sec.

“Centralul” Al. Tudor n-a avut probleme, dar nici n-a prins o zi fastă. De teamă să nu scape meciul din mână, a făcut exces de zel împărțind cartonașe în stânga și în dreapta. La un moment dat a lăsat impresia că fluieră cu Steaua, n-a sancționat palma administrată de Varela lui Alibec în colțul terenului și nici un henț al aceluiași Varela comis în marginea careului, dar tocmai împotriva Stelei a greșit cel mai grav: nu l-a eliminat pe Boldrin după ce brazilianul, deja avertizat, l-a lovit pe Toșca!

Oricum, nu era indicată prezența lui Al. Tudor la meciul de la Pitești după erorile în favoarea Stelei de la întâlnirea directă de 3-1 din decembrie 2013. Delegarea cu pricina a tensionat atmosfera și le-a permis astralilor, îndeobște lui Șumudică, să speculeze, să înflorească, să pună presiune. Trasă de păr, dar presiune. Duminică seara, încântați de ce-au văzut și, firește, de rezultat, fanii roș-albaștri au scandat la final “Campionii, campionii!”. E încă timpuriu pentru asta, prea devreme. Învingând convingător liderul, Steaua a demonstrat că trăiește, că respiră, dar atât. Neîndoios că ea păstrează șanse reale pentru titlu, șanse de-acum în creștere, dar până să-l obțină mai rămâne drum lung. Lung și presărat cu capcane.