Campionii lucrului nefăcut

GSP acordă de la un timp o atenție sporită problemelor cu care se confruntă Bucureștiul pentru a găzdui meciurile care i s-au încredințat la Euro 2020, 3 în grupe și unul din “optimi”

Din păcate însă, ați citit și în ziarul de joi, situația nu-i îngrijorătoare, ci de-a dreptul alarmantă! În vreme ce, din motive mai degrabă birocratice, Arena Națională e încă sub lacăt, sala destinată Centrului Media rămâne în stare de proiect. La cele 4 stadioane de antrenament propuse pentru modernizare nu s-a bătut un cui, autostrada dinspre granița cu Ungaria se vede doar pe hârtie, iar lucrările la metroul către Aeroportul “Henri Coandă” n-au demarat și nu se știe când vor demara! Nu e rău, e foarte rău!

Cel mai greu e de crezut, de domeniul utopicului, că metroul pâna la Otopeni va fi terminat la termen. Lipsa generală de optimism pleacă de la amănuntul că linia Eroilor-Drumul Taberei, șantier de 6,8 kilometri deschis în 2011, nu va fi gata nici anul acesta, inaugurarea amânându-se pentru 2017! Deși bucureștenilor li s-a promis că “În 3 ani aici va fi stația ta de metrou”, iată că s-au scurs 5 și mai e de așteptat! Iar distanța dintre Capitală și Otopeni e aproximativ egală cu cea a extinderii de la Eroilor.

Altă poveste cu cocoșul roșu privește sala multi-funcțională, cu 12.000 de scaune, în care ar urma să funcționeze Centrul Media la Euro 2020. În virtutea unui angajament al administrației Oprescu, Primăria Capitalei a primit în 2012 de la Guvern 52.000 de metri pătrați de teren în Complexul “Lia Manoliu”, prilej cu care s-au alocat și 80 de milioane de euro pentru finalizarea lucrărilor în maximum 24 de luni. Nu s-a mișcat însă un deget, nu s-a pus acolo nici măcar o cărămidă, încă un alt motiv din pricina căruia Bucureștiul riscă să piardă calitatea de gazdă a CE!

E un risc ce crește cu fiecare zi!

În altă ordine de idei, colecția stă martoră că, în special pe parcursul ultimului său mandat, l-am făcut pe Mircea Sandu cu ou și cu oțet. Nu l-am scos din abuziv, din despotic etc. L-am pus adesea la zid. Pe de altă parte însă, am recunoscut că desemnarea Bucureștiului ca organizator la Euro s-a datorat cu precădere influenței și relațiilor lui, în vremea aceea membru în Comitetul Executiv UEFA. Cezarului ce i se cuvine.

După instalarea lui Răzvan Burleanu la FRF, fostul președinte a cerut coordonarea unui grup care să urmărească dezvoltarea proiectului 2020. Să păstreze legătura cu autoritățile, să le sensibilizeze, să le tragă de mânecă etc. Nu era un capăt de țară, căci Mircea Sandu nu se îmbogățea din 4.000 de euro pe lună, numai că Burleanu a refuzat, alegând să omoare capra vecinului! Nu zic că Sandu ar fi răsturnat munții, dar poate c-ar fi urnit căruța. Pentru că șefii FRF n-au nici pricepere, nici experiență în treaba asta.

Acum, că apa ni se apropie de gât, să mai convenim o dată, nu fără amărăciune, că pe noi, românii, nu-i nevoie să ne încurce alții și să ne pună ei bețe-n roate. Orgolioși fără temei și entuziaști fără măsură, primii la dat din gură și ultimii la respectat făgăduielile, noi ne umplem singuri de ocară. E un capitol la care chiar suntem campioni. Campionii lucrului nefăcut.