Șumudică, e prea mult!

Am apreciat la vremea aceea, apreciez și azi, ca fiind exagerată măsura luată de Comisia de Disciplină împotriva lui Șumudică, 6 luni de suspendare și 100.000 de lei amendă

În consecință, l-am susținut pe tehnicianul Astrei, insistând că el a fost pedepsit prea aspru în raport cu abaterea. A pariat numai de două ori pe meciuri din campionatul României și n-a avut niciun beneficiu. A greșit, dar n-a câștigat.

Totodată, pledând pentru reducerea sancțiunii, am cerut și amânarea aplicării acesteia după finalul sezonului, astfel încât, prin scoaterea din joc a antrenorului ei, formația de la Dunăre să nu fie obstrucționată în cursa pentru titlu. Cu alte cuvinte, liderul Ligii 1 să aibă șanse egale cu ale contracandidatelor.

Deși am constatat că Rednic și Reghecampf s-au situat de partea colegului lor aflat într-o situație delicată, am înțeles că înot împotriva curentului. Mi-au ieșit vorbe că, pe post de avocat al diavolului, apăr un infractor, un individ care, încălcând regulamentul, ar trebui pedepsit ca să servească drept exemplu. Observația m-a deranjat deoarece am gândit totdeauna că nu trebuie date exemple prin actul de justiție. Fiecare să plătească pentru ce a făcut, atât, nici mai mult, nici mai puțin.

Mi s-a mai imputat și că n-aș fi sărit degeaba pentru Șumudică, ci din interes. El știe cel mai bine că n-a fost așa. Din păcate însă, mai există destule minți înguste, scuzați ce urmează, destui proști, care își imaginează că nu poți ajuta pe cineva fără să aștepți ceva înapoi. Fără să ți se ofere, fără să ți se facă, fără să ți se dreagă, doar pentru a sluji o idee.

Firește că m-am bucurat în clipa în care, de parcă aș fi prezidat-o eu, Comisia de Recurs i-a micșorat lui Șumudică suspendarea și amenda. Ba a și hotărât ca prima să intre în vigoare după terminarea stagiunii în curs. Probabil că în afara celui în cauză, a apropiaților săi, nimeni nu s-a bucurat mai tare ca mine. Practic, repurtasem un succes profesional neobișnuit prin amploare și, mai important, prin efecte. Nu luptasem în zadar.

A venit însă turul semifinalei de Cupa Ligii, Steaua-Astra, 1-0, pe parcursul căruia Șumudică a făcut gesturi obscene la adresa fanilor Stelei prezenți pe stadionul din Pitești. N-am surprins semnele respective, dar am văzut pozele din GSP și m-am îngrozit: mâna dusă la șliț, degetul băgat în gură sugerând suptul, fundul întors ostentativ către tribună! Gesturi golănești, gesturi de mahala, gesturi incalificabile!

Mi-a fost jenă să-l sun pe Șumudică și, reproșându-i mitocănia, să-i spun “Destul, Șumi, de data asta chiar ai sărit calul!”. M-am abținut deoarece sunt convins că ar fi arătat cu degetul spre suporterii roș-albaștri, nici ei uși de biserică. Pasămite, fanii l-ar fi provocat, înjurat  și scuipat permanent, iar el, băiat de pus pe rană, a ripostat ca să nu rămână dator!

Întorcându-le fundul spectatorilor, fie aceștia și ostili, Șumudică a comis-o la fel de rău ca atunci când a mizat la pariuri. El ar trebui să-și pună cenușă în cap, să priceapă că a greșit și să se potolească ori să suporte consecințele ieșirilor în decor. Să nu uite că ulciorul nu merge de multe ori la apă, se mai și sparge.

Deși cu vinovată întârziere, s-ar cuveni să mai realizeze și că unul care nu respectă nu va fi la rându-i respectat. Niciodată, niciunde.