Ipocrizia lui Hagi
Startul play-off-ului a prilejuit un meci modest, pe care mai degrabă l-a pierdut Viitorul decât l-a câștigat Astra cu 2-0.
Într-adevăr, dacă echipa de pe Litoral a dominat, cea de la Dunăre a înscris, dând însă impresia, preponderent în repriza secundă, că se mișcă au ralenti! Atât că Șumudică, mai zgârcit la vorbă ca oricând, a pretins că asta a fost strategia: “I-am lăsat deliberat să construiască pentru că știam că n-au talie și experiență”.
Sigur, învingătorii au totdeauna dreptate, dar din tribună și la televizor s-a văzut altfel. Ca și la Botoșani, norocul i-a întins mâna liderului, cu precădere în minutul 63, la 1-0, când Chițu l-a driblat pe portarul Gavrilaș, însă și-a închis unghiul și a nimerit bara!
Într-o etapă în care atacanții români din străinătate au marcat pe linie, Keșeru, B. Stancu, Fl. Andone și Rusescu, cel din urmă izbutind al 6-lea gol în 5 partide, am remarcat pofta de joc și mobilitatea “astralului” Alibec. Acesta a închis tabela la capătul unui sprint prelungit: a pătruns vijelios și, în ciuda opoziției unui adversar lipit de el, a șutat în diagonală, cu stângul, la colțul lung.
Pe cât de talentat, pe atât de capricios, nedat afară din casă de constanță, vârful Astrei a mai dovedit o dată că poate rezolva singur o fază ori chiar un meci. În situația în care își va recăpăta forma și Marica, se anunță concurență încinsă la “națio-nală” pentru Euro. Încinsă și, firește, benefică.
La a treia înfrângere din patru întâlniri, dintre care două suferite acasă, Gică Hagi a avut sâmbătă destule motive de supărare, o grămadă. Viitorului i-a ieșit din nou puțin spre nimic. Altă prestație fără sare și piper l-a determinat pe Hagi să reafirme că “nu ne gândim la titlu, n-avem valoarea necesară!”.
Când a spus asta întâia dată și când a repetat-o, Gică s-a trezit acuzat în gura mare de fals, de ipocrizie. “Aiurea, trage la titlu, dar ne aburește!”, au sărit unii cu gura, convinși că patronul Viitorului umblă cu cioara vopsită.
Hagi a intuit însă că, în momentul actual, echipa lui e prea crudă pentru un obiectiv atât de pretențios. Acum, recurgând la un paradox, nu-i exclus ca tocmai lipsa de presiune pomenită des de Gică să fi creat presiunea care i-a blocat pe Ianis et Comp.!
Deunăzi, considerând exagerată suspendarea lui Șumudică în raport cu o abatere ce nu i-a adus avantaje de niciun fel, nici morale, nici materiale, m-am umplut de ocară pe blog. Rămân pe aceeași poziție, de aceea și insist că FRF a forțat nota când i-a interzis lui Șumudică să pregătească echipa și să comunice cu propriul staff tehnic pe parcursul partidelor, fie și prin telefon.
Astfel i s-a încălcat un drept elementar consfințit de legile UE, dreptul la muncă. Fiind de meserie antrenor, Șumudi-că poate fi oprit să stea pe bancă, dar nu și să antreneze, să-și câștige pâinea. Dacă Regulamentul spune altceva, înseamnă că e greșit și trebuie modificat.
Totodată, e de presupus, dar și de așteptat, ca onor Comisia de Apel să judece marți cu mai mult discernământ speța și să slăbească lațul. Cred că așa ar fi omenește.