O grabă suspectă

Și de aceea, asumându-mi o cauză delicată, pe care însă n-o socotesc pierdută din start, consider sancțiunea dictată de Disciplină ca forțată.

Ezit să-l apăr pe Șumudică, suspendat 6 luni și amendat 100.000 de lei, deoarece el însuși a mărturisit, sinceritate păguboasă, că a jucat la pariuri. Deși susține că a mizat numai de două ori online și niciodată pe echipa sa, a încălcat regulamentul și e logic să suporte consecințele.

Numai că a plăti e una, iar a fi decapitat altceva. Pentru că, din păcate, asta i se întâmplă acum lui Șumudică din moment ce i s-a interzis până și să asiste la antrenamentele Astrei, darămite să le conducă! Când îi găsești o vină cuiva, îl pedepsești, dar îl lași să respire, să trăiască. Nu-l omori cu zile, nu-l distrugi.

Apropo, nu agreez opinia că FRF și-a propus să ofere un exemplu de intransigență cu Șumudică. Că l-a trosnit ca să ia aminte ceilalți și să nu cadă și ei în ispită. Așa ceva nu-i în regulă deoarece în actul de justiție nu trebuie să existe exemple. Fiecare răspunde pentru ce a greșit, dar atât.

Părerea mea, și nu numai, e că vorbim despre o sancțiune exagerată, prea aspră. Nu zic, ca Adrian Porumboiu, că n-am încredere în Comisia de Disciplină, al cărei președinte, Daniel Cernat, “e de pe timpul lui Stalin”. Dar nici nu mi se pare normal că forul în discuție l-a lovit fără milă, sub centură, pe unul dintre antrenorii români en vogue, aflat pe val. Uneori simpatic, alteori cabotin, invariabil polemic, Șumudică rămâne un profesionist, un meseriaș. E chiar mai mult, un personaj.

Și de aceea, asumându-mi o cauză delicată, pe care însă n-o socotesc pierdută din start, consider sancțiunea dictată de Disciplină ca forțată. Dacă Marius Șumudică merita pedepsit, și merita, putea să primească o suspendare mai mică și o amendă mai mare.

Nu cer iertare pentru el, ci clemență. Solicit ca Apelul să-i reducă suspendarea sau să amâne aplicarea acesteia până după încheierea stagiunii, astfel încât toate candidatele la titlu să beneficieze de condiții egale. Știu, conform regulamentului, Șumudică putea ieși mai rău, mai șifonat. Dar să ne aducem aminte că, prins și el pariind, celebrul portar italian Buffon a primit doar un avertisment. Iată, alții își permit să fie mai puțin drastici.

Afirm că Șumudică merita circumstanțe atenuante pentru sinceritate. În loc să-i plimbe cu vorba pe federali, să-i ducă din fanta-n cola, el și-a recunoscut bărbătește vina. Totodată, trebuie să observ, invitație și pentru publicul larg, că speța lui s-a decis foarte repede, în vreme ce situații similare, ale lui Napoli și Stoican, de asemenea bănuiți de participarea la pariuri, trenează de peste jumătate de an! Procesul se întinde ca pelteaua. Argumentul că aceștia n-ar fi sub contract pică întrucât Napoli e angajatul lui CSMS Iași.

Îndrăznesc să cataloghez ca suspectă graba cu care CD a tranșat cazul lui Șumudică și s-o leg, cu scuzele de rigoare, de amănuntul că Astra a intrat în play-off de pe locul 1, din postura de lider. Clar că ea deranjează. Poate că și din pricina asta, patetizez aiurea?, s-a tras în antrenorul ei furibund și cu gloanțe dum-dum.