Puiul de criză
Probabil că G. Enache a văzut alt meci dacă a declarat, după acest 1-1 cu Iaşi, că "noi am dominat şi am ratat, iar adversarii au înscris la singura lor ocazie"!
N-a fost aşa la Piteşti chiar dacă Steaua, cu 69 la sută posesie, a avut de partea ei mingea. Asta n-a ajutat-o însă decisiv şi din pricină că CSMS-ul lui Napoli şi-a păstrat stilul de a aştepta şi de a lovi rar, dar zdravăn, pe contraatac. În privinţa ocaziilor de gol, deşi campioana a irosit mai multe, Iaşi a ratat-o pe cea mai mare, monumentală, atunci când A. Cristea a scăpat perpendicular cu Niţă, în minutul 72, însă a tras pe lângă bară! În faza respectivă, CSMS a dat cu piciorul victoriei şi, implicit, play-off-ului.
Totuşi, Steaua a evoluat ceva mai bine sâmbătă decât cu Voluntari. Mai vioi şi mai legat, dar nu suficient în raport cu achiziţiile şi cu pretenţiile ei. A tras-o în jos apatia unor titulari, lipsa de inspiraţie şi de vigoare a lui Chipciu, cel mai şters, L. Filip, Pintilii ori Ad. Popa. Cum formaţia roş-albastră, cotată favorită la titlu odată cu reinstalarea lui Reghecampf, n-a strâns în 2016 nici jumătate din punctele posibile, a luat 4 din 9, rezultă că lucrurile nu-s în regulă. Şchioapătă vizibil.
Nu ştiu în ce măsură se poate decreta o criză a Stelei fără riscul de a patetiza, de a dramatiza. Dar despre un pui de criză, despre un sâmbure, se poate discuta deoarece ne referim la campioana en titre, chiar garnitura care s-a întărit cel mai tare în intersezon! A adus numeroşi fotbalişti cu nume, vedete. Rămân însă la părerea că nou-veniţii, indiferent de valoarea lor, trebuie să se integreze, să se acomodeze. Atâta vreme cât între elevii lui Reghe nu vor exista relaţii de joc, operaţiune ce necesită timp, Steaua va ieşi greu din actualul con de umbră. Sau nu va ieşi deloc.
Când e nevoie de răbdare şi de tutun, huiduielile din tribune, reclamate de N. Stanciu, nu servesc revirimentului. Steaua trebuie să înţeleagă însă că, vizavi de public, se află într-o postură asemănătoare cu a „naţionalei”, una nu tocmai comodă. Dacă nu va oferi, dincolo de rezultate, şi partide plăcute ochiului, atractive, va fi fluierată, nu aplaudată.
De remarcat faptul că, notat cu 7 în GSP, Marica a reuşit contra Iaşiului cea mai bună prestaţie în tricoul Stelei. Mobil şi insistent, a hărţuit permanent apărarea adversă şi, principalul său merit, a creat golul egalării. Rezistând câtorva atacuri succesive, a pătruns vijelios spre careul lui Grahovac şi i-a strecurat lui N. Stanciu o minge pe care scria gol cu majuscule! De presupus că tresărirea lui Ciprian, primul semn al revenirii la forma de odinioară, l-a bucurat şi pe selecţionerul Iordănescu, care nu-i însă uşor de convins. Generalul trebuie să mai vadă. Clar, e datoria lui Marica să confirme şi să reconfirme.
Un cuvânt de laudă şi pentru Iaşi, şi pentru antrenorul Napoli, care au ratat la mustaţă calificarea în play-off. Au făcut însă tot ce-a depins de ei, s-au bătut din răsputeri şi au visat până la final. Atât că, spre deosebire de ediţia precedentă, ASA n-a mai lăsat să-i zboare vrabia din mână. Mureşenii au învăţat ceva din păţania de anul trecut, când mai degrabă ei au pierdut titlul decât l-au câştigat steliştii. Mai vorbim.