Cît cîștigă un arbitru
Ați citit în Gazetă că 4 din cei 7 membri ai Comisiei Centrale a Arbitrilor sînt gata să se retragă dacă nu se va găsi rapid o soluție pentru a fi remunerați.
Nu numai că respectivii, toți din provincie, lucrează fără salariu, dar nu li se decontează nici măcar cheltuie lile de transport la și de la CCA! Cum Zoltan Szekely locuiește în Maramureș, iar avionul Baia Mare-Bu curești costă dus-întors o mie de lei, fostul asistent FIFA trebuie să bage adînc mîna în buzunarul propriu! Nu ia, dă de la el!
În ciuda faptului că Szekely și colegii lui refuză să detalieze, se vede cu ochiul liber că lucrurile nu-s în regulă. FRF are datoria să le limpezească și să le rezolve deoarece e în afara logicii, dar și a legii, ca o persoană să nu fie recompensată pentru munca depusă.
Plecînd de-aici, să observăm că există anomalii și în ceea ce privește recompensarea arbitrilor înșiși, serioase neajunsuri. Știu, publicul are impresia că arbitrii întorc banii cu lopata. Că trăiesc pe picior mare din moment ce un “central” primește 4.950 de lei în mînă la un meci de Liga 1, iar un tușier 3.120.
Socotind că fiecare poate oficia 3-4 par
tide într-o lună, e clar că, prin comparație cu venitul mediu al românului, vorbim despre sume importante. Atît că un arbitru încasează mult, dar și plătește mult.
Cavalerii fluierului cu experiență afirmă că pînă în urmă cu 4-5 ani se descurcau mai ușor. În esență, deoarece baremul de meci la Liga 1 îl depășea cu 1.500 de lei pe cel actual. El a fost redus, însă cheltuielile n-au scăzut: din 4.950 sau din 3.120 arbitrii suportă toate costurile! Impozitele pe persoană fizică de circa 20 la sută, transportul, cazarea și masa, la care se adaugă cheltuieli
le cu preparatorul fizic, cu tratamentele medica
le, cu vitaminizarea, cu echipamentul, cu consfă
tuirile, cursurile etc.
Simplificînd la maximum, dacă arbitrii nu-s de plîns, ei nu sînt nici de invidiat! Pentru că rămîn cu mai puțin de jumătate din banii primiți, uneori nici cu atît, dar se află mereu pe drumuri, departe de familii, stresați și chiar huliți.
Altă inechitate e că provincialii sînt dezavantajați în raport cu cei din Capitală, mai ales cei ce domiciliază la distanțe mari. Hațegan (Arad), Kovacs (Carei), Balaj (Baia Mare) ori Șovre (Oradea), cînd sînt delegați la București, Chiajna, Voluntari, Ploiești, Giurgiu sau Craiova, cheltuiesc mult cu transportul, cu cazarea și cu masa, în vreme ce colegii lor din Capitală, Tudor, Avram, Istrate, Bîr san ș.a.m.d., nu scot un leuț! Tudor, de pildă, flu ieră Steaua-Dinamo, mănîncă și doarme acasă, deci păstrează 4.950 de lei, pe cînd Hațegan, obli gat să suporte biletele de avion, două nopți de hotel și notele la restaurant, se alege cu jumătate din suma pomenită, poate cu și mai puțin! Discrimina rea e lesne de constatat și, firește, de regretat.
CCA mai comite și alte erori. Între care aceea că îi plătește la fel pe toți arbitrii. Fie că figurează pe lista FIFA, fie că nu, ei sînt băgați în aceeași oală, dar despre asta, ca și despre eventualele soluții de rezolvare, vom discuta cu un viitor prilej.