Plapuma fiecăruia

Modest, ori poate numai diplomat la 43 de ani, Zidane s-a dovedit excepția de la regulă, mărturisind sincer că nu se simte pregătit să antreneze Realul!

E agitație la Real Madrid, deranj serios, în urma eșecului umilitor trăit chiar pe Santiago Bernabeu, un neverosimil 0-4 cu Barcelona! Și pentru că fanii i-au cerut demisia fluturînd tradiționalele batiste albe, antrenorul Rafa Benitez e pe cracă. În aer. Personal, ca să mă bag și eu în discuție ca musca-n lapte, le dau dreptate suporterilor Realului în ideea că Benitez mi-a scos peri albi cît a lucrat la Napoli, formația mea favorită. La finalul sezonului trecut, în ciuda unei cărți de vizită impresionante, cu izbînzi în Champions League (Liverpool), în Cupa UEFA (Valencia), în Europa League (Chelsea) și la Mondialul cluburilor (Inter), Benitez a pierdut toate bătăliile. A ratat toate obiectivele.

Pe lista posibililor succesori ai lui Rafa, poate chiar în deschiderea ei, figurează legendarul Zinedine Zidane, dorit de socios și, deopotrivă, de jucătorii madrileni, în frunte cu Ronaldo 07, inamicul numărul 1 al tehnicianului încă în funcție. Întrucît știți bine cine a fost Zidane, reamintesc doar că, ales de 3 ori FIFA Best Player of the Year, campion european și mondial cu “naționala” Franței, cel alintat Zizou a evoluat 5 sezoane în tricoul blanco al Realului. Acolo a triumfat și în Champions League 2002.

În 2014, cînd a preluat-o în Segunda Division B pe Castilla, satelitul Realului, Zidane era recomandat de o faimă nepereche, dar și de ucenicia efectuată pe lîngă Ancelotti la campioana din Primera. Aceste argumente n-au fost însă suficiente deoarece, în absența licenței, numirea lui Zizou la o echipă din liga a 3-a a stîrnit proteste vehemente. Contestatarii au tăcut abia în clipa în care Zidane a obținut patalamaua grație căreia poate activa acum la cel mai înalt nivel. El continuă însă la Castilla, unde fiul său Enzo e căpitanul unei garnituri ce trage la promovare. Evident, orice asemănare cu cazul Rădoi e forțată, ba și neavenită, nu?

În locul francezului, intuind că scaunul lui Benitez scîrțîie din încheieturi, altul ar fi bătut fierul cald. Și-ar fi căutat sprijinitori, ar fi ieșit în față, ar fi presat. Modest, ori poate numai diplomat la 43 de ani, Zidane s-a dovedit excepția de la regulă, mărturisind sincer că nu se simte pregătit să antreneze Realul! A recunoscut că “îmi lipsesc multe lucruri” și s-a întors la munca de jos. Simplificînd, ne-ar folosi fiecăruia să realizăm, precum Zidane, cît ni se întinde plapuma și, implicit, pînă unde ne putem întinde noi.

Păstrînd proporțiile, la fel de frumos a reacționat și Florin Andone atunci cînd, entuziasmat de golul înscris de “tricolor” pentru Cordoba în meciul de 1-1 de la Tenerife, un crainic de radio i-a zis românului, într-un elan scăpat de sub control, El Dios Andone, Zeul Andone! Atacantul stabilit în Spania la 12 ani, după ce tatăl său căzuse victimă unui accident rutier, a rămas însă cu picioarele pe pămînt. I-a poftit și pe ceilalți să-l urmeze: “Cuvintele astea sînt prea mari, lumea exagerează!”.

N-ar mai fi nimic de adăugat. Asemenea atitudini se sustrag controverselor și intră în sfera normalului. Iar dacă normalitatea nu merită ridicată în slăvi, ea nici nu trebuie trecută cu vederea.