Echipa 
fără gol

Normal ar fi să-i învingem din nou pe finlan
dezi.

I-am bătut la ei acasă cu 2-0, “dublă” 
a lui Stancu, ar trebui să repetăm figura.

De reținut și că nordicii vor juca joi seara ultima șansă de a prinde barajul pentru Euro 2016. Dacă ungurii (13 puncte) vor trece acasă de feroezi, ceea ce n-ar surprinde pe nimeni, finlandezii (10) vor ieși definitiv din cursa calificării pentru că au pierdut ambele manșe cu maghiarii. Dar e de presupus, 
și de așteptat, că vor dori să moară frumos. Adică să lupte la baionetă, pe viață și pe moarte.

Totuși, înainte de a ne fi frică de finlandezi, cred că trebuie să ne temem de noi înșine. De propriile slăbiciuni. În măsura în care, cu toate fluctuațiile ei, apărarea și-a făcut datoria pe parcursul preliminariilor, atacul a rămas dator, foarte dator. Concret, “naționala” n-a mai înscris de 340 de minute: cele 70 de după golul lui Keșeru din partida cu Feroe de la Ploiești și cele 270, de 3 ori cîte 90, din remizele albe cu Irlanda de Nord, Ungaria și Grecia!

Oricît ne-am strădui să nu dramatizăm, să recunoaștem că lipsa de eficacitate a devenit o problemă majoră. Una foarte serioasă și a cărei rezolvare nu mai trebuie amînată.

Să vedem însă cum. Sigur cu Keșeru, golgeter în Bulgaria, pe post de vîrf împins, dar și cu Chipciu, 
5 goluri pentru Steaua în Liga 1, la serviciu sau cu Sînmărtean? Cu Torje pe dreapta ori, variantă de avarie, pe banda stîngă ca să nu sară din echipă? Vom mai discuta mîine, vom detalia.

De notat că, dintre autorii golurilor noastre, 7 la număr, cîte au în cont și finlandezii, Marica, Rusescu, Stancu (2), Papp (2) și Keșeru, primii doi n-au fost convocați. Grație unei apărări care a primit un singur gol în 8 întîlniri, Finlanda a încasat 8, România ocupă locul 2 și visează cu ochii deschiși să par
ticipe la Euro după 8 ani de pauză.
Cîntărind opțiunile lui Iordănescu, să notăm că acesta nu s-a schimbat. A rămas conservator, asta fiind însă o constatare, nu o critică. Apelînd la Dr. Grigore din Qatar, la Fl. Andone din Segunda spaniolă și la Sînmărtean din Arabia, deși campionatul saudit e întrerupt, Iordănescu a dovedit că nu-l interesează cine unde joacă, cît și cum, ci ce carte de vizită are. Vorba cîntecului, amintirile par să-l copleșească.

Spre deosebire de alte prilejuri, de spus că Generalul a ales, în linii mari, ce trebuia, ce se impunea. Din care motiv cîrcotașii nu mai vociferează ca altădată, cînd nu-l scoteau pe “antrenorul secolului” din demodat și din ruginit! Totuși, deoarece selecția e subiectivă, se vor găsi unii care să ridice din umeri și să întrebe unde-i Marica?, merită Papp?, dar Chipciu?, de ce nu și Vătăjelu?, trebuia adus Săpunaru?, cine insistă la nesfîrșit cu Maxim? etc. Să convenim însă că, aidoma selecției, contestarea acesteia e și ea subiectivă. Vom relua mîine tema încercînd să anticipăm formația de start și s-o cîntărim.