Eşecuri asumate

Păi, de ce ne-am mai prezentat dacă eram convinși că mergem ca mieii la tăiere, pe post de victime sigure?! O să mi se răspundă că adversarii sînt din altă clasă și, pe de altă parte, că e o cinste să participi la turneul final.

sâmbătă, 3 octombrie 2015, 9:21

Plecînd de la faptul că am perceput mereu viața ca o luptă, cum e și rugby-ul, ar fi trebuit să mă simt în largul meu, confortabil, pe planeta numită Ovalia de Radu Cosașu, multă sănătate, maestre!

Nus-a întîmplat însă așa, deși am fost, sînt și voi fi admiratorul acestui sport practicat de bărbați adevărați. Precum și al puținilor împătimiți care-l privesc din tribune, impetuoși și manierați în stilul tinerilor de pe teren, pe cît de îndîrjiți, pe atît de respectuoși unul cu celălalt. Gentlemeni.

Mărturisesc că am avut norocul, ca să nu zic privilegiul, de a asista cîndva la o confruntare pe “Twickenham”, unul dintre templele balonului turtit. M-am lămurit repede că a huidui acolo nu-i doar o mojicie, ci un sacrilegiu. O profanare.

Nu m-am apropiat de rugby, mai degrabă glumind, din pricina arbitrajului. Crescut în umbra nesfîrșitelor controverse din fotbal, n-am priceput niciodată, nu pricep nici măcar azi, cum poți savura un meci dacă nu comentezi în fel și chip deciziile arbitrilor. Or, un arbitru de rugby sancționează ceea ce, în majoritatea situațiilor, vede numai el!

Paradoxal, spectatorii îi acordă necondiționat credit, merg pe mîna lui! Opinia mea că lipsa discuțiilor în contradictoriu, care să nu degenereze însă, golește de conținut existența unui chibiț. Îi răpește din intensitate și, în ultimă instanță, din farmec. În ciuda faptului că, reversul medaliei, încrederea amintită onorează. Îmbogățește.

Altminteri, m-am uitat și eu, ca tot omul, la evoluțiile “stejarilor” la Mondialele din Anglia, prilej cu care m-am descoperit o dată în plus depășit în capacitatea mea de înțelegere. Cum adică înfrîngerile românilor în fața francezilor (11-38) și a irlandezilor (10-44) au fost “două eșecuri asumate”?! Practic, se știa că o vom lua pe coajă, deci ne-am bucurat că nu ne-am făcut mai tare de rîs, aproape c-am jubilat!

Păi, de ce ne-am mai prezentat dacă eram convinși că mergem ca mieii la tăiere, pe post de victime sigure?! O să mi se răspundă că adversarii sînt din altă clasă și, pe de altă parte, că e o cinste să participi la turneul final. Să fii primit la masa bogaților. Îmi însușesc observațiile cu rezervă, ca să nu aud “nu ești dintre noi, calmează-te și nu mai face pe deșteptul!”.

OK, n-am dreptul să mă mir de o asemenea abordare, dar îl am pe acela de a-mi și a vă reaminti cum i-am luat la rost pe Pițurcă și pe “tricolori” după ce la Euro 2008 România a terminat la egalitate cu Franța (0-0) și cu Italia (1-1)?! Ce i-am mai tras de urechi, deși Franța și Italia erau și ele din altă clasă, vicecampioana și, respectiv, campioana lumii en titre! Ca atare, de ce-ar fi normal să ne mulțumim cu atît de puțin la rugby, ba și să ne lăudăm că francezii, pe care i-am învins de 8 ori de-a lungul anilor, ne-au tras-o la doar 27 de puncte diferență?! Să aibă ei, vorbă de duh lansată de Rică Răducanu, cîte 3 picioare fiecare?!

În rest, mult succes băieților noștri în duelurile cu canadienii și italienii, numai urări de bine din partea unuia care le ține pumnii strînși, deși recunoaște ușor stingher, chiar un pic trist, că nu face parte din lumea lor.

Comentarii (68)Adaugă comentariu

Cucui (3 comentarii) • 3 octombrie 2015, 17:35

Polemic in stilul cunoscut. Recunosc ca mi-a placut articolul. Finalul in mod special.

Io (1 comentarii) • 3 octombrie 2015, 19:46

Si iata cum habarnistul Ioanitoaia propune o Cupa Mondiala de Rugby cu 10 echipe! Cum cu exceptia meciului JAP – RSA (care este probabil cea mai mare surpriza din istoria de 150 de ani a rugby-ului), toate echipele mici au pierdut la scor in fata primelor 10 echipe, nu-mi pot imagina ce mai cauta echipele mici, printre care si Romania (care ocupa un bine-meritat loc 17 in lume momentan) la aceasta competitie… In plus, a spune ca „rugby-ul nu este fotbal”, este este o gogomanie la fel de mare ca atunci cand afirmi ca „iarna nu-i ca vara”, care nu face cinste niciunui om inteligent.

guritza (17 comentarii) • 3 octombrie 2015, 20:00

Cica rugbyul e altceva decat sport. Corect, e biologie micromoleculara, ce vrajeala de doi lei.

LEONIDAS (50 comentarii) • 3 octombrie 2015, 20:23

Daca s-ar proceda la fel si la fotbal, ca arbitrii sa analizeze video fazele la limita,si sa explice in microfon ca sa inteleaga toti spectatorii, n-ati mai putea dvs. dnu.Ioanitoaia sa fiti Gica contra la arbitraje..!.Dvs. recunoasteti ca nu va intereseaza sa fie maxima corectitudine in fotbal/rugby ci sa comentati arbitrajul in permanenta..sa fiti chibitz, sa discutati in contradictoriu!?.Mie nu-mi place sa discut in contradictoriu,sa contrazic eu un specialist in arbitraj ca marele fost arbitru Craciunescu asa cum o faceati dvs. desi stiati ca nu aveati dreptate!.In loc sa cautati sa stabiliti adevarul in fazele controversate de arbitraj/joc ,pe dvs. ve preocupa sa discutati in contradictoriu…??!.Sa revenim la rugby,prevad ca vom lua bataie de la Italia si Canada, deoarece au o viteza in plus fatza de noi ,noi jucam acelasi rugby anost ca acum 30 de ani!, nu putem face fatza unui joc in viteza !, ne bulverseaza,ne epuizeaza!.Va spune asta un fost rugbyst din anii 1982…

Barbu (100 comentarii) • 3 octombrie 2015, 21:04

Si IO se da ocean! La fotbal Romania e acum pe 12 in lume, nu pe 17 ca la rugby si fotbal se joaca incomparabil mai mult in lume. Mister Ioanitoaia nu propune niciun mondial cu 10 echipe cum abereaza IO dar observa ca mergem la turneul final batuti dinainte. Are perfecta dreptate.

dan80 (1 comentarii) • 3 octombrie 2015, 21:41

Eram absolut sigur ca se va face o comparatie cu fotbalul. Pentru ca deh, daca nu comparam cu fotbalul, nu se poate.

Fiecare are dreptul la o parere, insa in momentul in care faci paralele intre scoruri din rugby si fotbal si incepi sa vorbesti de Piturca, te descalifici si dai apa la moara celor care spun „nu intelegi rugbyul”. Asta nu pentru ca ar fi rugbyul mai cu mot, ci pentru ca cele doua sporturi nu au nicio legatura intre ele. La fotbal surprizele se pot face relativ simplu, la Rugby NU. Ah, un miracol la 10 ani, cum a fost Japonia, ok, dar regulile si stilul de joc nu permit echipelor mai slabe sa castige. Pur si simplu nu se poate.

Nu, 38-11 la Rugby nu poate fi comparat cu un 3-1 la fotbal. Pur si simplu nu exista legatura, comparam mere cu pere.

Vergil (1 comentarii) • 3 octombrie 2015, 23:22

Rugbyul e un sport care nu li se potriveste romanilor…Nu merge sa trisezi, nu merge o smecherie, nu e de noi…

Callaghan (1 comentarii) • 4 octombrie 2015, 0:27

„M-am lămurit repede că a huidui acolo nu-i doar o mojicie, ci un sacrilegiu.”

E-te scîrț, la 13-20 în minutul 70, văzînd că situația e groasă, spectatorii englezi au huiduit bine-mersi transformerul australian, care pînă la urmă a reușit să ducă scorul la 13-23 … Așa că, mai încet cu frazele astea sforăitoare.

anticircotas (1 comentarii) • 4 octombrie 2015, 0:30

Bun, si pina la urma ce vreti sa spuneti in acest text? Daca doreati sa faceti o critica a modului in care au jucat rugbistii romani cu Irlanda si Franta, trebuia sa faceti o analiza la obiect, cu evidentierea greselilor facute. Dar dvs, la fel ca prea multi asa-zis ziaristi, va marginiti la a comenta comentariile. Asta nu mai este presa. Cum va puteti denumi „ziar de sport”, cand intr-o zi in care in Cupa Mondiala la Rugby au loc doua meciuri precum Africa de Sud-Scotia si Anglia-Australia, cu implicatii deosebite in calificarea in sferturile de finala, in Gazeta Sporturilor nu apare niciun cuvant despre rubgy in afara de lamento-ul dvs? Ce au facut trimisii speciali ai GSP acolo? De fapt, nu ma mai mir, Campionatul Mondial de Ciclism a fost ignorat in totalitate de GSP ( Edi Grosu a terminat pe locul 4 ieri in Giro del Piemonte, nici asta nu merita o stire?), azi are loc ultima „clasica” a sezonului ciclist si tot nimic… Sigur, va pasa doar de fotbal, macar daca ar aparea articole care sa explice cu adevarat ce s-a intamplat intr-un meci, nu e cazul insa si mi se pare indecent modul in care promovati birfa si can-can-ul in detrimentul unor analize serioase.
Iar diferenta dintre egalurile la fotbal cu Italia si Franta si infrangerile la rugby cu Franta si Irlanda o face ATITUDINEA sportivilor implicati. Din pacate, respectiva calitate nu va aduce click-uri pe site, asa ca va las sa continuati operatiunea de spalare pe creier a cititorilor pe care o promovati cu un talent demn de o cauza mai buna

Dr (34 comentarii) • 4 octombrie 2015, 1:22

@IO. Aici scrie una si tu citesti alta. Apoi dezvolti o intreaga teorie plecand de la o premisa gresita dupa care revii la o judecata normala. Doar rupi lantul intr-un loc. Sunt curios daca stii cum se cheama asta in psihiatrie.

Cinezan Vladimir (99 comentarii) • 4 octombrie 2015, 6:57

Mărturisesc deschis că mă fascinează travaliul rugbyștilor și tribunele unde sălășluiesc și se bucură de spectacol femei și copii, alături de obișnuiții fenomenului, dar mi-e greu să deslușesc intimitatea arbitrajelor, cu decizii de multe ori neașteptate, pe ascuțișul unui cuțit care aduce a sabie în mijlocul încrâncenării demne de pe teren. O pată de culoare în plus ( dacă mai era nevoie ) sunt gesturile acelea în pătrățele, prin care arbitrii suverani cer, totuși, intervenția supremă de pe video în cazul fazelor cu iz de posibile erori umane. Dacă s-ar institui și la fotbal arbitrajul video, ar da faliment crăciuneștii de toate spețele și acele celebre „mese rotunde” cu invitați la televiziuni ar rămâne simple paie de pus pe ruguri inexistente, iar șicanele și duelurile verbale s-ar împotmoli doar la simpla descifrare a fotbalului în sine. O bună glumiță ar deveni atacurile cu tentă la adresa arbitrilor, așa cum nu ne putem imagina acuze de mai știu eu ce intenții obscure la adresa arbitrilor din rugby. Arbitrajul video ar readuce eleganța pierdută a redutei fotbal. Desigur, jurnalistica ar găsi alte firimituri de hrănit cu ele consumatorii de telenovele sportistice ( iertați-mi adjectivul ). De pildă, Gazeta de astăzi, duminică, este ocupată pe primele coloane de evenimente din imediata apropiere a acelei echipe stelisto – fecesebiste care a câștigat la Iași, pe merit, dar, domnule Ioanițoaia, pe primul loc în clasament este o altă echipă, care a câștigat, tot pe merit, cu Dinamo, o echipă cu pretenții, care își omagia căpitanul de suflet. Oare nu merita întâietate performanța Astrei ?! Poate ar trebui și un arbitraj video în cazul deciziilor Gazetei, chiar cu riscul de a se afla decizia arbitrului decisiv – publicul. În rest, așteptăm adierea vântului speranței peste stejari și arțari, cu arbitraj video italian. E bine că simțim și noi adevărata fremătare a tribunelor, căci la rugbyul autohton până și câinii din vecinătatea terenurilor latră în surdină.

Teodorescu (911 comentarii) • 4 octombrie 2015, 14:22

E bine ca-si gaseste si rugby-ul un loc pe planeta sporturilor, si inca unul meritat, chiar daca fotbalul si tenisul par totusi sa aiba cautare mai mare in zilele noastre.
E un sport foarte frumos, chiar extrem de interesant daca faci un efort nu prea mare ca sa-i intelegi subtilitatile.
Si, bine zis, e un mod de viata bazat pe niste principii solide si de durata.

Anghel M (565 comentarii) • 4 octombrie 2015, 14:25

E laudabil totsi ca domnul Ioanitoaia, dedicat 100% fotbalului de foarte multi ani, realizator de emisiuni de TV tot focalizate pe fotbal, recunoaste ca NU e in lumea rugby-ului desi i-ar fi placut totusi sa afirme contrariul.
Eu apreciez chestia asta pe care v-am spus-o mai sus, e o dovada de onestitate in profesia domniei sale de jurnalist.

balaban (2118 comentarii) • 4 octombrie 2015, 14:30

Recunosc sincer ca ma uit si ma duc mai des la meciuri de fotbal. Mi se par mai interesante prin dinamism in primul rand. Nu sunt de acord ca analiza deciziilor arbitrului pot face fotbalul mai interesant decat rugby-ul. Nu sunt de acord nici cu afirmatia ca, daca nu ma pricep la rugby sau nu inteleg anumite reguli si decizii, inseamna ca nu sunt din lumea lor. In fond, se poate aplica aceeasi cutuma si la fotbal, unde e un mit ca tot romanul se pricepe la acest sport celebru.
Dar recunosc sincer ca articole de acest fel, precum cel de fata, ma pot face sa-mi indrept atentia ceva mai mult si spre acest frumos sport cu nume de orasel din Marea Britanie.

L Dragomir (911 comentarii) • 4 octombrie 2015, 14:34

Se cuvine totusi sa amintim o zicala celebra: „Rugby-ul e un sport de golani jucat de gentelmeni, iar fotbalul e un spoert de gentelmeni jucat de golani”. Asta ca sa mai facem un pic si o lectie de istorie. Fara ofense, va rog, e o vorba veche si nu blamam pe nimeni! 🙂

Ilie (369 comentarii) • 6 octombrie 2015, 9:59

Lumile fotbal-ului si a rugby-ului au avea cu ce sa se inspire una de la alta. Personal, nu cunosc nici-un amator de fotbal caruia, daca il cunoaste si-i stie regulile, sa nu-i placa si admire rugby-ul si lumea lui. Pe care nu mai poate apoi sa nu le aplice fotbal-ului. O chestie de cultura

corneliu (116 comentarii) • 7 octombrie 2015, 10:04

Nea Ovidiu nu ai inteles spiritul rugbiului! In acest sport valorile sunt bine stratificate, investitiile, materiale si umane, care se fac in acest sport se regasesc in rezultate! Lasam de o parte exceptia Japonia, care va fi viitoarea organizatoare a CM, restul de echipe isi cam stiu valoarea si locul! Intr-adevar nu este un sport pentru carcotasii de Dambovita!