Bergodi și Cârțu
E din nou vînzoleală maximă pe băncile tehnice din Liga 1, ceea ce n-ar trebui să ne mai mire.
Peste tot se întîmplă la fel, inclusiv în țările cu fotbal avansat. Postul unui antrenor depinde de rezultate, ba chiar de ultimul dintre ele. Concret, Miriuță a plecat de la Tg. Mureș, care l-a adus pe Bergodi, iar Grozavu s-a despărțit de Botoșani, unde urmează să vină tocmai Miriuță, dacă n-o merge la Cottbus, în Germania! Tonul mișcărilor l-a dat însă Cârțu care s-a retras de bunăvoie și nesilit de nimeni de la Craiova.
E de făcut o primă observație. Anume că, spre deosebire de sezoanele dinainte, antrenorii noștri sînt mai rar demiși, ci mai degrabă ei își iau la revedere. Așa au procedat Cârțu și, mai nou, Vasile Miriuță, cunoscut și ca Miriuță Laszlo după ce, primind cetățenia maghiară, a jucat de 9 ori în “naționala” Ungariei și a înscris un gol pentru ea.
Pare un semn bun, în ideea că antrenorii au ajuns la un nivel financiar care le conferă mai multă independență. Nu mai stau la mîna patronilor, ceea ce iarăși nu-i de mirare, din moment ce ei rămîn cam aceiași. Doar se mută de la un club la altul, se schimbă între ei, vezi Florin Marin, Dan Alexa ș.a.m.d.
Interesant e și amănuntul că italianul Cristiano Bergodi, 50 de ani, are mereu porți deschise în România, unde a mai lucrat la Național, la CFR Cluj, la Rapid (în două rînduri), la Iași și la Steaua în intervalul iunie-septembrie 2009. Deși în întreaga carieră a cîștigat un singur trofeu, Supercupa cu Rapid în 2007, pentru ca în 2015 să retrogradeze cu formația din Grant, fostul fundaș al lui Lazio a lăsat mereu loc de bună ziua.
N-a contat că Gigi Becali l-a pus pe liber cît ai zice pește, după ce antrenorul îi interzisese latifundiarului accesul la vestiar în pauza meciului cu Sheriff Tiraspol și n-a contat nici că a spus recent “Rapid e un club de amatori”!
Întîmplările respective s-au uitat, iar Liga 1 n-a contenit să-l simpatizeze și să-l caute pe italian. Explicația? L-a perceput ca pe un tehnician serios, cu personalitate, căruia nu-i place să fie călcat pe bombeu. Bergodi nu-i Ferguson, nu-i Mourinho, dar nici nu acceptă să i se trimită echipa din lojă!
În fine, Emil Săndoi a salutat succesul repurtat de CSU la Ploiești, al treilea consecutiv, cu cuvintele “Îi felicit pe jucători și pe Sorin Cârțu. Sper ca această victorie să-l determine să revină lîngă noi”. Trebuie elogiat fair-play-ul lui Săndoi socotind că altul și-ar fi frecat mîinile de bucurie că a scăpat de un șef atît de exigent și de orgolios ca Sorinaccio, de chițibușar. Firește, ar fi uitat că i-a fost jucător lui Cârțu la eventul realizat de Universitatea în 1991. Nu însă, spre cinstea lui, și Săndoi.
Intuind că nu mai e dorit de investitorul Mihai Rotaru, probabil și din cauza salariului lunar de 10.000 de euro, Cârțu n-a așteptat să fie mazilit, ci s-a retras singur. Săndoi îl vrea, îl vor jucătorii și îl vor fanii, dar el, am discutat ieri, consideră Craiova “un capitol închis definitiv”. Va căuta să-și trateze, în țară sau peste hotare, hepatita C, așa că nu intenționează să se mai întoarcă. The end. Păcat, reprezenta o pată de culoare în fotbalul nostru, o figură, un personaj vulcanic și imprevizibil.