Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Prieteni de o viață

Sărbătoritul de azi a vrut să fie primul în toate, mereu, fără excepţie

Permalink to Prieteni de o viață
miercuri, 29 iulie 2015, 9:43

CEL MAI MESE

Sărbătoritul de azi a vrut să fie primul în toate, mereu, fără excepție. Așa a și cîștigat campionate în 3 țări cu 5 echipe. Plus Supercupa Europei în 2000 și Cupa UEFA în 2009. Dacă i-am luat-o înainte la ceva e că m-am născut în același an cu el, dar cu 5 luni mai devreme. Altfel, prietenia noastră, de care sînt foarte mîndru, datează din perioada în care, înainte de Dinamo, Mircea era căpitanul Sportului Studențesc, iar eu venisem de la Giurgiu în Regie ca mare talent și aveam să sfîrșesc repede ca mare speranță. În 50 de ani, ne-am mai și ciorovăit. Mai nou ne certăm însă mai puțin deoarece ne e teamă că nu mai avem timp de împăcare.

Totuși, de unde pînă unde titlul de mai sus? Marilu, fiica lui Răzvan, care s-a măritat recent, mi-a spus cîndva, pe cînd urma școala elementară, că “bunicul e cel mai mese”. Inițial n-am înțeles, dar mi-a explicat că mese vine, în limbajul prescurtat al elevilor, de la meseriaș. Profa, mate, mese etc. Cum mi-a plăcut expresia, amestec de dragoste și admirație, am reținut-o. Acum o folosesc întîia oară.

SULTANUL

La aniversarea reputatului antrenor, probabil cel mai mare din epoca modernă a fotbalului nostru, colegii îmi cer un text. De acord, dar ce?, că am trăit atîtea împreună, iar despre unele întîmplări am mai scris.

Aleg o amintire din 2003, cînd am petrecut Paștele la Istanbul alături de soții Lucescu. Mircea luase campionatul cu Galata și se pregătea să-l ia și cu Beșiktaș, moment în care, cu sprijinul Consulatului României, a închiriat o bisericuță de la greci, ori poate de la armeni, pentru a sărbători Învierea Domnului alături de compatrioți. Din Piața Taksîm, unde locuiam la hotelul Marmara, trebuia să mergem pînă la biserică vreo jumătate de kilometru pe vestitul Istiklal Caddesi. Un fel de Lipscani străjuit de clădiri vechi și străbătut de o linie pe care circulă un tramvai istoric, cu un singur vagon. Spre uluiala mea, grupului nostru i s-au adăugat pe parcurs cîteva sute de persoane, spre o mie, dornice să se pozeze cu Lucescu ori măcar să obțină un autograf de la acesta. S-a format și a crescut un adevărat cortegiu, un alai din care unii încercau să-i pupe mîna românului, iar alții, jur că nu exagerez, să-i sărute pantofii!

Pe lîngă că nu mai văzusem niciodată așa nebunie, a trebuit să intervină poliția pentru a elibera lăcașul de suporterii turci. El însuși copleșit, ba chiar speriat, preotul care oficia slujba n-a putut da lumină la miezul nopții conform datinei noastre, ci o oră mai tîrziu!

CORAZON ESPINADO

Deși evită subiectul, Mircea a suportat în 2009 o intervenție pe inimă la o clinică din Germania. N-a confirmat, dar i s-ar fi montat un stent pe o arteră înfundată, un mizilic comparativ cu operația pe cord deschis, cu două bypass- uri, suferită de subsemnatul în iarna lui 2012, la Stuttgart.

Auzind ce-a pățit, l-am sunat pe celularul lui, numai că pe la prînz mi-a răspuns soția. Calmă, Neli m-a asigurat că totul e OK, dar că Mircea încă nu s-a trezit din anestezie. “E la reanimare, mi-a zis, așa că revino spre seară, după 7, ca să vorbești cu el. Medicii i-au recomandat să nu se mai agite, să stea liniștit și să uite o perioadă de fotbal, așa că te rog să nu-l obosești!”.

Am revenit în jur de ora 8 și l-am prins, numai că în telefon răzbătea un zgomot de parcă m-aș fi aflat în legătură directă cu un stadion, nu cu un spital! Ce faci?, l-am întrebat, ești în regulă? Mi-a spus că da și că, fără să aibă încuviințarea doctorilor, a adus un video în rezervă și analizează o casetă cu Metalist Harkov, viitoarea adversară a Șahtiorului în liga ucraineană. „Nu-i deloc un meci ușor, a mai îngînat, apoi a închis brusc celularul și s-a întors în lumea lui. Lumea fotbalului, al cărei prizonier fără șanse de scăpare a fost, este și va fi.

Comentarii (51)Adaugă comentariu

Lumi (4 comentarii)  •  30 iulie 2015, 11:47

La multi ani cu intarziere domnului Lucescu si putere de munca. Multumiri pentru ca ne face mandri de conditia de a fi romani.

Comentează