Koneț filma
Cum Șahtior n-a reușit s-o bată acasă, adică la Lvov, pe Dinamo Kiev, meciul terminîndu-se printr-o remiză albă, echipa antrenată de Mircea Lucescu și-ar putea păstra titlul doar printr-o minune.
Cu 5 etape înainte de căderea cortinei, Dinamo are 5 puncte în plus, avans ce-ar trebui să fie liniștitor. Ca atare, după ce în ultimii 5 ani a cîștigat de fiecare dată campionatul, Șahtior va ceda coroana rivalei din Kiev.
Dinamo a arătat calitate și în duelul de duminică, unul în care “minerul” Luiz Adriano a ratat o ocazie monumentală, numai că nici cea irosită de Kraveț n-a fost altfel. De presupus că forma adversarului, valoarea și organizarea lui nu l-au surprins pe tehnicianul român. Care și-a adus aminte că dacă suedezul Jonas Eriksson nu l-ar fi eliminat ușor pe Lens în retur, Fiorentina ar fi obținut cu greu calificarea din “sferturile” de Europa League. După 1-1 la Kiev, Dinamo a pierdut cu 2-0 la Firenze, unde a primit însă ambele goluri în inferioritate numerică.
Obișnuit să se plîngă de arbitri cu și fără motiv, amuzîndu-ne ca atunci cînd sugerează sau susține deschis că atîtea vedete din fotbalul mondial i-au trecut prin mînă, Lucescu s-a ambalat mai puțin duminică. Deși Șahtior merita penalty la hențul comis de Rîbalka din minutul 87, Luce a protestat anemic, n-a insistat.
Oricît de tîrziu, trebuie să fi înțeles și el că i-a trecut rîndul, că l-a sărit. Implicit, că jocurile sînt făcute pentru Dinamo Kiev, o țară întreagă plictisindu-se să triumfe mereu “rusofonii” din Donețk!
Nu încape îndoială că, adjudecîndu-și 20 de trofee din 2004 încoace, între care și Cupa UEFA în 2009, compatriotul nostru a scris istorie în fotbalul ucrainean. A răsturnat supremația lui Dinamo Kiev și chiar a dat-o uitării. Nu mai că, din păcate ori din fericire, pînă și filmele cele mai frumoase, captivante, au un sfîrșit. Se termină și ele. Probabil că s-a terminat și pelicula cu Mircea Lucescu în rolul principal, Koneț filma, nu-i cazul să traduc. Așa că normal ar fi, pe deplin explicabil, ca tehnicianul să se oprească aici. Să nu-și mai prelungească înțelegerea cu clubul, scadentă în vară.
Într-o discuție recentă, reputatul antrenor m-a lăsat să înțeleg, fără să fie foarte ferm, că n-ar vrea să se despartă de Șahtior ca să nu-l acuze lumea că părăsește o corabie aflată în furtună. Ca să nu fie socotit trădător în condițiile în care conflictul armat din Donbas a silit echipa lui să se mute din Donețk, să locuiască în Kiev și să dispute meciurile considerate pe teren propriu la Lvov, în Galiția, 500 de kilometri de capitală!
Totuși, cînd teoretic evoluezi pe teren propriu, însă publicul ține cu adversarul și-i scandează numele, iar pe tine te fluieră neîncetat, cum s-a întîmplat duminică, acolo nu mai e de stat. Evident, nu-i treaba mea să-i ofer sfaturi lui Lucescu, ceea ce nu mă împiedică să recunosc că, în locul lui, m-aș urca în primul avion și nu m-aș mai întoarce, indiferent cîți bani am adunat și cîți aș mai aduna!
Aș pleca și pentru că nimeni n-a învins vreodată luptînd singur împotriva tuturor!