Insolvența în Europa?!
Deși unul dintre radioascultătorii de la EuropaFM a mărturisit în direct că nu-l simpatizează “din pricina trecutului rapidist”, managerul general al lui FC Dinamo, Daniel Stanciu, și-a păstrat cumpătul. A răspuns îngrijit, cu diplo mație și tact, tuturor întrebărilor. S-a simțit […]
Deși unul dintre radioascultătorii de la EuropaFM a mărturisit în direct că nu-l simpatizează “din pricina trecutului rapidist”, managerul general al lui FC Dinamo, Daniel Stanciu, și-a păstrat cumpătul. A răspuns îngrijit, cu diplo mație și tact, tuturor întrebărilor. S-a simțit în discursul lui că, pe lîngă impresar, a lucrat o vreme în presă. La Evenimentul zilei și, ultima oară, la 7 Plus, actualul Național.
Mai puțin cunoscut publicului larg e faptul că vrînceanul Daniel Stanciu, născut pe 8 octombrie 1969 la Focșani, a jucat fotbal în “naționala” ziariștilor, cu care a ieșit campion mondial, dar și în Divizia C, la Constructo rul Flacăra Odobești. A fost centru atacant și mai rar extremă.
Luni seara, invitatul Tribunei Zero a dovedit multă personalitate, stăpînire de sine. Așa am înțeles de ce, neacceptînd să stea smirnă în fața lui Becali, a plecat de la Steaua, după numai 50 de zile! Ca și de ce a refuzat să facă echipă cu profesorul Costică Anghelache la Dinamo, ba l-a și determinat pe Ionuț Negoiță, acționarul majoritar al “cîinilor”, să-și treacă unchiul pe linie moartă!
Fără să-l complimentez, remarc că Stanciu știe să-și urmărească interesul. Să-și joace cartea. Să convingă. Astfel se explică, simplificînd, cum de i s-a încredințat pînă la 45 de ani, chiar mai devreme, conducerea unor cluburi importante ca Poli Timișoara, FC Vaslui și ASA Tg. Mureș. Cu formația ardeleană a promovat în Liga 1.
Dintre veștile transmise de el fanilor, două au meritat o atenție specială. Aceea că, în condițiile în care la Dinamo nu există întîrzieri la salarii, “clubul va ieși din insolvență în maximum o lună și jumătate”. Cealaltă știre se leagă de posibilitatea, considerată de unii certitudine, ca stadionul din Ștefan cel Mare să fie în curînd reamenajat, modernizat. Incluzînd arena respectivă în proiectul de organizare a meciurilor pe care Bucureștiul le va găzdui la Euro 2020, Guvernul ar fi promis fondurile necesare înnoirii unei baze sportive construite tocmai în 1953.
Personal, rămîn însă sceptic. Am auzit basmul cu cocoșul roș-alb de atîtea ori încît mă lase rece. Între timp, la stadionul cu pricina nu s-a bătut un cui!
Mai notez că Liga Profesionistă a cerut deunăzi de la UEFA lămuriri cu privire la șanse le formațiilor aflate în insolvență de a partici pa la viitoarea ediție a cupelor continentale. Vreau să cred că LPF a pus o întrebare, nu o pilă. Că n-a intervenit pentru obținerea vreu nei derogări deoarece un eventual acord dat de Nyon n-ar suna bine. N-ar fi deloc în regulă, chiar ar încurca lucrurile și borcanele.
Pentru că nu-i normal, numeroși sînt cei care gîndesc astfel, ca o echipă care și-a achitat integral toate obligațiile, la stat, la jucători, la terți etc., să se bucure de același tra tament cu una înglodată în datorii, multe din tre ele fiind trecute la masa credală și amîna te pînă la Sfîntul Așteaptă! Aici nu e vorba despre un club sau despre altul, ci despre un principiu. În fond, despre legalitate. Vom mai discuta pe marginea temei.