Doamna Pușa, sărut mîna!

Cu 6 luni înainte să împlinească  45 de ani, ceea ce se va întîmpla pe 23 ianuarie 2015, Constantina Diță a anunțat că pune punct unei cariere de peste 3 decenii. Pe parcursul căreia maratonista medaliată cu aur la Beijing 2008 […]

Cu 6 luni înainte să împlinească  45 de ani, ceea ce se va întîmpla pe 23 ianuarie 2015, Constantina Diță a anunțat că pune punct unei cariere de peste 3 decenii. Pe parcursul căreia maratonista medaliată cu aur la Beijing 2008 va fi înconjurat măcar o dată alergînd, cel puțin o dată, pămîntul pe la Ecuator, acceptați exagerarea!

“Omul mai are și altceva de făcut în viață, nu numai să alerge”, așa a comentat cea alintată Pușa decizia de a părăsi scena și a-și ocupa locul arvunit în mitologia sportului. Unul pe deplin meritat, obținut cu prețul eforturilor și al privațiunilor de o femeie uscată ca o călugăriță, mereu trasă la față, care n-a depășit niciodată, nici chiar cînd aștepta să nască, 50 de kilograme!

Logic, Constantina trebuie că a obosit la capătul unei curse parcă fără sfîrșit, începută în Gorjul natal și luminată de numeroase izbînzi. Între ele, cea intrată în Cartea Recordurilor, realizată în seara în care, triumfînd în capitala Chinei la 38 de ani și 7 luni, a de venit cea mai în vîrstă campioană de maraton din istoria JO.

Deși în răsunătorul palmares al doamnei Diță, numită o vreme Tomescu prin căsătoria cu cel care a și antrenat-o, mai figurează titlul mondial la semimaraton și victoria la Maratonul de la Chicago, unic rămîne succesul de la Beijing. Nepereche deoarece s-a consemnat la capătul unei întreceri pe care, împotriva tradiției și a obișnuinței, Pușa a condus-o de la primul pînă la ultimul pas! Străbătînd 42,195 kilometri în 2 ore, 26 de minute și 44 de secunde, ea a cîștigat lupta cu adversarele, cu vîrsta și, implicit, cu ea însăși, cu limitele omului.

Din păcate, pe noi, sedentarii care abia ne tragem sufletul de cîte ori urcăm 5-6 trepte, nu prea ne impresionează isprăvi precum cea a Constantinei Diță sau a Lidiei Simon, altă gorjeancă dedicată alergărilor la distanță și încoronată campioană mondială la maraton în 2001. Nu ne impresionează, dar ar trebui, deoarece bătălia cu atîția kilometri presupune să fii puternic și responsabil, să te țină picioarele, dar și mintea. O treabă ca asta e grea, teribil de grea.

Regret sincer că eu și colegii mei am scris rar despre Pușa, o atletă de calibru, o stea. Personal, caut să îndrept acum, cu întîrziere și cu scuze, ce-am greșit, de aceea marchez momentul în care se pregătește de retragere o adevărată legendă. În ciuda faptului că, indiferent cînd vin, finalurile întristează, nu-i cazul să ne mîhnim, ci ar trebui s-o felicităm pe Constantina Diță, să-i mulțumim și să-i urăm cele cuvenite. Să-i zicem sărut mîna!