Martor la “blatul” de la Brașov

Am urmărit pe viu meciul FC Brașov-Dinamo, 2-0, despre care unii pretind că a fost aran­jat. Eu însă, din tribună, n-am văzut ­nimic suspect. Chiar nimic. Gazdele au vrut mai mult și au reușit, în timp ce oaspeții, relaxați, n-au […]

Am urmărit pe viu meciul FC Brașov-Dinamo, 2-0, despre care unii pretind că a fost aran­jat. Eu însă, din tribună, n-am văzut ­nimic suspect. Chiar nimic. Gazdele au vrut mai mult și au reușit, în timp ce oaspeții, relaxați, n-au reușit deoarece nici nu și-au propus. Logic, lipsa lor de angajament și de inspirație a alimentat sentimentul că partida nu s-a jucat pe bune. Cei vreo 250 de fani ai alb-roșiilor care, huiduind, au părăsit peluza în ultima jumătate de ceas au neglijat însă amănuntul că favoriții lor, siguri de locul 4 și, implicit, de Europa League, n-au mai avut motivație. Spre deosebire de brașoveni, aflați în fața uneia dintre ultimele șanse de salvare, Grigore et Comp. n-au prea transpirat. Nu cred că au trișat, dar nici nu s-au omorît cu firea, fiind complet depășiți în prima repriză. Uneori vulnerabili, alteori ridicoli.

Și pentru că a ratat ocazii imense prin A. Cristea și Surdu, Brașovul putea învinge mai clar. În măsura în care băieții lui Țălnar au pus osul, cei ai lui Stoican, agitat și răgușit degeaba pe margine, mai degrabă s-au menajat!  Cu excepția lui Țucudean, ­care s-a zbătut ca peștele pe uscat, toți ceilalți “cîini” au dezamăgit. Introdus în minutul 63, Rotariu a ­trecut neobservat, dar merită reținut că, în afara unor reacții izolate, galeria nu s-a mai manifestat contra unui “rebel” pe care parcă dorește să-l ierte.

Succesul Brașovului trebuie atribuit lui Țălnar, în special lui. Dincolo de dorința, strunită însă atent, de a le-o plăti celor din Ștefan cel Mare pentru că l-au privit mereu ca pe o manta de vreme rea, precum și pe secundul său, Fl. Petre, Țînțarul a mutat sîmbătă la fix, magistral. Le-a găsit înlocuitori ideali absenților Străuț, M. Constantin și Bruno Madeira, pe posturile cărora, deși neobișnuiți cu pozițiile respective, Vagner, Aganovici și Diogo Santos au evoluat excelent. Vorbindu-le frumos jucătorilor, Țălnar a dat milităria jos din pod la Brașov, numai așa se explică faptul că a strîns 17 puncte în retur!

Declarîndu-se nedumerit de desfășurarea și de deznodămîntul unei partide la care n-a asistat, ­încă un prilej de speculații, Ionuț Negoiță a turnat gaz peste foc. Avînd motive de supărare, s-ar cuveni ca patronul lui Dinamo să înțeleagă că tînăra formație
în care investește atît poate în clipa de față.  Că e ­fragilă și inconstantă, cu limite. Și să fi vrut mai mult, greu de spus dac-ar fi izbutit să-și atingă scopul în condițiile replicii tăioase din partea Brașovului. Probabil că nu, deoarece New Dinamo nu-i o certitudine, ci doar o promisiune, al cărei viitor imediat depinde de planurile lui Negoiță. Ca să iasă ceva, va trebui să nu vîndă valorile întrucît, în caz că o va face, echipa nu va crește ori, și mai rău, va regresa. Cu alte cuvinte, înainte de a fi la Stoican, mingea se află la Negoiță.

Deși mă îndoiesc că meciul a fost aranjat, ­accept că e mai ușor, ca simpatizant alb-roșu, să gîndești astfel decît să admiți că o garnitură din coada ­clasamentului s-a dovedit superioară fizic și, mai ales, psihic formației tale de suflet. Concret, că Brașovul a avut atitudine, iar Dinamo nu. În fond, de-aia și exis­tă suporteri, ca să iubească la infinit și, incorigibili în ­pasiunea lor, să creadă numai ce le place.