Decontul aroganței

În zilele premergătoare meciului, Reghecampf și ceilalți, dar mai ales antrenorul, s-au bătut cu pumnii în piept că Dinamo n-are cum să-i reziste Stelei! Că New Dinamo e nimic, e zero tăiat în patru, din care motiv diferența de scor […]

În zilele premergătoare meciului, Reghecampf și ceilalți, dar mai ales antrenorul, s-au bătut cu pumnii în piept că Dinamo n-are cum să-i reziste Stelei! Că New Dinamo e nimic, e zero tăiat în patru, din care motiv diferența de scor ar putea fi de 3-4 goluri și n-ar fi exclus să asistăm chiar la o execuție publică! Nu, nu vom asista.

Cu acest sentiment de superioritate, împărtășit și de suporteri, roș-albaștrii s-au considerat dinainte învingători. Practic, urmau să îndeplinească o simplă formalitate, să apară țanțoși pe teren ca să plece cu 3 puncte! Pe măsură însă ce “cîinii”, harnici și organizați, le-au dat o replică peste așteptări, nu teribilă, dar decentă, campionii au devenit din ce în ce mai precipitați. Mai nervoși și mai irascibili, s-au simțit depășiți psihic. Fuseseră pregătiți pentru o piesă și nimeriseră într-una care le era străină, pe care n-o repetaseră! De aceea, egalînd abia în minutul 89, vor realiza că aroganța costă. Că exagerata încredere în sine se plătește.

Deși a furnizat o surpriză plăcută, nici formația din Ștefan cel Mare n-a rupt gura tîrgului. A evoluat de nota 6 spre 7, dar a avut în plus ce i-a lipsit Stelei, a avut atitudine. S-a bătut, a dorit, s-a agățat.

Adevărat că Steaua a jucat mai mult, însă nu și mai clar. A bîjbîit chiar și atunci cînd a presat. În opinia mea, tocmai cei remarcați în startul stagiunii, Szukala, Stanciu și Sînmărtean, au rămas datori sîmbătă seara.

Szukala a greșit prea des, Stanciu a cărat apă cu ciurul, iar Sînmărtean a fost pretutindeni și nicăieri! A primit laude pentru că a intervenit într-o fază ca ultim apărător, dar acolo trebuia să fie, acela era locul lui?!

Dacă garnitura lui Stoican a lăsat impresia unei formații oneste, strînsă în propria jumătate ca să nu ia gol și urcînd în rest la ce-o ieși, cea din Ghencea n-a mai convins în absența unui atacant de meserie, doar cu Chipciu în avanposturi. Greu de explicat însă faptul că, introducîndu-l pe Piovaccari la pauză, Reghe l-a schimbat chiar pe Ad. Popa, adică pe omul care se străduise timp de o repriză să centreze, e drept, uneori aiurea, în zona vîrfului împins!

O bilă albă pentru Keșeru, cel care, ajutat și de somnolența lui Asanovici, a reușit să înscrie primul său gol pentru Steaua. Trezirea din hibernare a acestuia, șters pînă acum, ar putea constitui principalul cîștig al Stelei din egalul cu Dinamo.
Ca nivel tehnic și spectacular, derby-ul n-a mulțumit, dimpotrivă. Pe lîngă încleștarea de pe gazon, capitol la care “cîinii” au arătat mai mult, l-a luminat însă reacția din tribune, comportamentul celor 24.000 de spectatori care, deși împărțiți în tabere rivale, au dovedit că se pot respecta între ei. Că știu să aplaude, nu numai să huiduie și să înjure.

La capătul unui derby modest și al unui rezultat echitabil, e de presupus că, superioară contracandidatelor, Steaua își va continua marșul triumfal spre titlu. Posibil însă, foarte posibil, să nu mai fie echipa în stare să spulbere tot ce întîlnește în cale, una imbatabilă.